Domnea în Roma August, — era sub cer de mai,
Îmi cântă-n suflet anul, — zvoniseră dezastre,
Dar Tibrul printre dealuri curgea ca printr-un rai,
Şi vii, în ochii sclavei, zării cicori albastre.
Vorbi în al meu sânge al patimilor grai,
Eram atletul plastic întors abia din castre,
Ş-am pus, sub piept zdrobind-o, când lung o sărutai,
Jăraticul de buze pe florile din astre.
Grădina în odihnă zăcea-ntre ziduri albe…
Ninseseră din piersici suave flori roz-albe…
Au curs de-atunci noiane de veacuri păgâneşti…
Uitată mi-este groapa sub flori şi sub parfume,
Dar tot mi-aduc aminte… fu Cretus al meu nume,
Şi-n for purtam tunică cu ciucuri elineşti.
[ Short URL ... ]
Plină de mister , și pasiune ,
Inconjurată , doar de vorbe bune ,
De asta te iubesc , dar nu iti pot spune . . .
Inima imi bate , dar nu se supune .
Ești pură , ca aerul dimineți ,
În tine deții , secretul tinereți . . .
Trăind frumusețea vieți ,
Prin cluburi noaptea , cu băeți .
Cuvintele pe care , le știai ,
Faptele pe care le voiai . . .
Inima ranită pe care o , alintai ,
Cu vorbe dulci , pe care le spuneai .
Este ea ! Te face , să o iubesti ,
Să te îndrăgostești ,
Să încerci s-o opresti ,
Să-i spui că o pretuiesti .
Iar vorbele , cu care ti-am greșit ,
Și sutele de ori în care te-am mințit . . .
Te-am dezamăgit ,
Tot ce a fost frumos candva , a luat sfârșit .
Nu mai visez la tine , ziua si noaptea ,
De azi privesc realitatea .
Cand alung puritatea
Cu toata rautatea .
Îmi amintesc , de sufletul tau rece ,
Și umbra ta , prin mine parcă trece !
Iar eu o las sa plece ,
În lacrimi sa se inece .