Poezii, Rime si Versuri

Imn

Autor / Poet: Alexandru Macedonski
Comentarii (0) | Adaugata de mihella

Tăcut mă urc pe colină
Soarele s-a înălţat,
Câmpul se scaldă-n lumină,
Aerul e parfumat!
Văd raze, scântei şi rouă,
Petale de flori ce plouă
Şi lumea îmi pare nouă,
Fii, Doamne, glorificat!

Se pare c-o legătură
Este-ntre cer şi pământ!
Cerul nu este natură?
Natura, Dumnezeu sfânt?
El e-n făpturile sale,
Tot omul şi-l află-n cale
De plângi, el plânge cu jale,
De cânţi, al lui e-al tău cânt!

Pământul de-l stăpâneşte,
Este că-l stăpânim!
Crima de-o pedepseşte,
Este c-o pedepsim!…
Din univers se compune,
Totul la Tot se supune.

Şi iarba care se-nclină,
Şi astrul luminător,
Şi vântul care suspină,
Şi râul tânguitor!
Şi stelele nenumărate
Cu lumile nemăsurate,
Şi florile care-nfloresc
Pe văile care rodesc!
Şi nu e-mpărat sau rege
Afară dintr-astă lege!

Unii i-au zis Raţiune,
Făcându-şi iluziune;
Alţii-n materie-l pun;
Mulţi după plac îl compun!
Dar eu, care-l simt în mine,
Dar El, care-mi curge-n vine,
Creieru-mi care-l conţine
Îmi strigă cu toţi împreună
Este oriunde voieşti
Pe buzele noastre s-adună!…

Cugeţi prin el şi trăieşti!…
În inima noastră palpită,
În craniul nostru s-agită!
Este şi-n noi, şi-n natură,
Este şi-n orice făptură!
Materie, Verb, Idee,
Stau în trăsura de unire,
Şi Trinitatea se-ncheie
Cu vorba: dumnezeire!




LEAVE A COMMENT