VOI ~

Ieşiţi oameni din case, la uşã, în prag

Priviţi cum se risipeşte tot ce am drag.

Veniţi sã m-ajutaţi. Hai cã m-ajut şi eu

Strângeţi vã rog, puţin câte puţin sufletul meu.

Dintr-o greşealã mi-a scãpat din colivie

Sper în zadar, înapoi la mine sã vie

Chiar de-ar pica din nori n-ar mai fi complet

Uitaţi! a-nceput sã plouã din cer …..cu suflet!”

Adunaţi, vã rog, picãturile de ploaie,

Nu le lãsaţi sã curgã pe stradã şiroaie.

Staţi! Nu cãlcaţi indiferenţi pe ele;

Sunt fãcute din toate sentimentele mele!”

Şi-aleargã trupul meu sãracul

În van, ca turbatul.

Se loveşte de ziduri şi munţi

Ba nu! Sunt oameni, din ce in ce mai mulţi!

Au ieşit din case, au trecut de prag

Se uitã la câmpul cel verde şi lor drag

Gândesc cã de la atâta ploaie cereascã,

Pãmântul va face holda sã rodeascã.

Ochii trupului meu se uitã trişti

La oamenii cei reci şi egoişti,

Aproape c-ar vrea sã renunţe

Sufletul sã-şi cruţe.

(NetyM.)

î

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
color

2 Comentarii

  1. NetyM iti multumeste (adevarat, un pic tarziu) pt apreciere prin:

    Ca un copil rasfatat
    Cu ochii mari si par buclat
    Am intins mana spre cer.
    Sa-l ating si sa-l mangaii, eu sper.

    Incerc sa ma ridic pe varfuri,
    Imi oblig mana sa se lungeasca,
    Doamne cerul de ce mi-l furi?
    Nu vreau sa plece! Fa-l sa se opreasca!

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.