Poezii, Rime si Versuri

Versuri pentru ziua de atac

Autor / Poet: Camil Petrescu
Comentarii (0) | Adaugata de mihella

Fii gata, prietene soldat, fii gata.
Curăţă-ţi cu grijă arma şi lopata
Şi pune-ţi cruciuliţa la gât, –
Mâine va fi un atac mare
Şi-atât.

De undeva, de departe, ne vor trimite ordine:
Cu raniţa şi arma în spinare,
Pe drumurile ude de ploaie şi-ntuneric
Ne vor purta întreaga noapte
În şoapte.
Târziu ne vor opri în faţa porţii.

În faţa porţii nevăzute-a morţii.

La trei din noapte vom scula din somn
Pe cei ce se lăsară istoviţi în noroi,
Vom aştepta din nou
Noi ordine.
Vom aştepta chinuitor
Şi-apoi pătrunşi de ploaie până la vertebre,
Murdari, încătuşaţi, greoi,
În zorii albicioşi şi umezi de septembre
Când palele de ceaţă se rup peste tufişuri
În şiruri rare vom urca,
Cu paşi definitivi
Colina, după care stăm
Şi dincolo, deodată –
De nepătruns, pătrunzător şi gol
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie.

Unic, imens şi nou
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie.

Surprinşi privim o clipă acest ţinut funest.
Un semn, un gest…
Şi-ncet pornim pe povârnişul gol al morţii
Intrăm, alunecăm pe povârnişul gol şi noroios al morţii.

Prietene soldat,
Cu toate că afară plouă,
Se vor petrece mâine lucruri care-ntrec
Şi mintea şi puterile noastre.
La un pas de sufletele noastre
Mâine
Se va petrece poate ceva nou.
Nu-ţi mai trudi zadarnic mintea,
Prietene soldat.
Mai bine fii gata
Şi-atât.
Curăţă-ţi cu grijă arma şi lopata
Şi pune-ţi cruciuliţa la gât.
Fii gat,
Pregăteşte-ţi frumos sufletul.
Omoară în el -de azi- tot trecutul.
Fă din el un trup de mort
Cu piele de ceară şi vine albastre.
Ghemuit în cort,
Ţi-aprinde iar ţigarea.
Cadavre-s de acum nădejdile noastre…
Nu ştie nimeni…
Nu bănuie nimeni…
O, nimeni nu ştie ce va fi.

Dar mâine pe-nserate
Câţiva, acei ce plasa morţii-o vor răzbate,
În jurul lor cu sete şi groază vor privi.

Prietene soldat, până diseară,
Până la noapte, pune flori de sticlă rece
Pe tot ce-a fost…

Liniştit, liniştit, liniştit.

Nu mai gândi la ce se va petrece
(Nu are, camarade, nici un rost),
Fii liniştit…
Omoară-ţi sufletul cu grijă, şi calm
Ai timp destul.
Aşa a fost să fie,
În zi de toamnă burniţoasă, cenuşie.

O, încă-o dată, ai tot timpul:
Nu te teme.
Diseară ne vor da ceai şi pesmeţi.
Omoară-ţi sufletul de cu vreme
Ca să poţi mânca liniştit.
(Ceaiul e bun ca să nu îngheţi.)
Prietene soldat,
Ucide-ţi sufletul cu grijă:
Restul n-are nici o însemnătate:
De va fi glonţ, sau colţ de schijă,
Până la tine nimic nu va străbate.




LEAVE A COMMENT