Poezii, Rime si Versuri

Sub semnul lupului

Autor / Poet: Elena Armenescu
Comentarii (0) | Adaugata de mihella

Cât suntem pe pământ, departe de înseninata zarişte
Să învăţăm de la lupi, de e vreme bună sau rea
Ce înseamnă încrederea, jocul în cuplu pe pajişte
Fidelitatea, grija comună de pui, convieţuirea

Cât suntem pe pământ, pe prea tăcuta, verdea glie
Să învăţăm de la păsări, cântecul lor slăvitor,curat
Cu dorul de înălţare omenesc, lansat de ciocârlie
Când semănători, cuprinşi de Nou, ies primăvara la arat

Cât suntem pe pământ ,tot mai supuşi înflăcărării
Să învăţăm de la brazi, cum semne-şi fac, nu se-apleacă
Chiar de sunt străbătuţi crud de vânturile învolburării
Tot falnici, tineri par, nepăsători, lasă timpul să treacă

Cât suntem pe pământ, împătimiţi, pe dâre de lumină
Să jucăm, şi o mare de surâs să ne inunde faţa
Să ne îndrăgostim de acel necunoscut, deplină
Să ne fie bucuria în dăinuirea clipei şi speranţa

Cât suntem pe pământ, pe Piscul râsului, ori jos, în vale
Să învăţăm de la ape că sunt doar două căi de apucat
Una în care rămâi în starea ta şi curgi numai spre mare
A doua- sublimare, transformare în altceva, înălţare

Dar, de te-va răpi pe tine Duhul, în puterea lui odată
Ai să descoperi cu uimire ceva nebănuit acolo în tării
Că tot ce îndrăgeai, amintirea refuză să mai vadă
Nu-şi au rostul, şi-ai să doreşti s-auzi doar simfonii

De te va ridica mai sus, între miliardele de stele
In lăcaşul plutitor,n-ai să vrei să mai auzi nimic
Decât vibraţia înaltă, simfonia emanată de ele
Când în dansul cosmic se rotesc în infinit, la infinit.




LEAVE A COMMENT