Anotimp ~ Emil Botta

Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete sa-ti suiere ;
in tacuta noapte adanca
glasul tau nu se aude, nu inca …

Din himericele bolti se anina
armele noptii, stelele-n ruina;
pana la noi inca n-a patruns
al codrului clopot ascuns.

Cerestile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri …
Plimba-te, pala, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora !

Dar vor veni ! O, ce siguri,
oaspetii in vestminte de friguri !
Dar vor veni ! O lumina subtire,
si naiuri si harfe si lire !

(“Pe-o gura de rai “, 1943)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
darkness

1 Comentariu

  1. Acesasta poezie este superba!
    N-am cuvinte sa descriu ce simt cand o citesc…!
    Felicitari autorului si tine-o tot asa!!!

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.