Stergar bucovinean ~ Eusebiu Camilar

Sã aflu adevãrul, si sus în munti am mers…
A cui e oare mâna ce tese-n Univers?

Acuma stiu – de lucru când iar s-a apucat,
Sã teasã si sã-ntindã pe cer stergar vãrgat,

Ea lasã draperia de nouri drept în jos!
E, tunetul, bãrbatul ce pleacã mânios…

Cât plouã, dupã nouri prin spatã a trecut
Multicolore fire, si-i gata de tesut,

Mãtãsuri diafane, luminã, funigei…
E, fulgerul, suveicã la îndemâna ei!

Si mult apoi, furtuna în zare pân’ s-a sters,
Ea tot mai mânuieste suveica-n Univers!

(“Cãlãretul orb”, 1975)

(No Ratings Yet)

Loading...