Poezii, Rime si Versuri

Fresco-ritornele

Autor / Poet: George Coşbuc
Comentarii (0) | Adaugata de mihella

1
Viaţa mea de mult s-a stins şi-am îngropat-o.
Sunt beat de cad în gropi, şi-a cui e vina ?
A obrăjorilor cei cu gropiţi, şireato !

2
Ea sta, cu sânul plin de pere, la fântână —
Şi ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară.
Şi m-am trezit că-mi dă deodată peste mână !

3
Pe punte-am sărutat mai ieri o fată,
Şi-acum au dat sătenii jalbă la prefectul,
Că fetele stau cârd pe punte ziua toată !

4
Psaltirea popii o sărut, dar aş lăsa-o,
Sărut şi mâna preotesei, şi-aş lăsa-o,
Pe fata popii n-o sărut, şi-aş săruta-o!

5
Cu ochi frumoşi, cu piept rotund, aşa zglobie,
Tu, Doamne, ai fäcut-o numai ca să mintă
Şi numai ca să-mi faci necazuri mie !

6
Pendru drăguţe ne-am certat vro trei la coasă, —
Din ceartă m-am ales cu părul smuls şi mâna ruptă,
Da-ncalte a rămas că-a mea e mai frumoasă !

7
Cu şorţu-n brâu, cu mâna-n şold, ea, cea şireată,
Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ciudă —
De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată !

8
Îi plac poveştile, încet şi la ureche,
Şi ce-i spui nou ! Dac-o sărut fără poveste,
E veşnic nouă pentru noi povestea veche.

9
Ei, vezi cum eşti ! În prag la noi te-am prins de mână,
Şi-am vrut să te cuprind, şi pentru-atâta lucru
Ai plâns şi n-ai venit la noi o săptămână !

10
De când eram noi mici, mi-ai fost ca soră,
Şi prietenă mi-ai fost de când eşti fată mare,
Iar mama vrea d-acum să-i fi, drăguţă, noră !

11
Eu am de mult scriptura mea şi-mi ţin scriptura :
Guriţa fetelor cu sărutări s-astupă,
Băieţilor eu le astup cu pumnul gura !

12
Vorbim răstit şi ne-ngânăm răspunsul,
Şi-n sat cred toţi că asta-i vrajbă veche,
Iar seara noi ne sarutăm pe-ascunsul !

13
Uşor te nalţi, când te-ai deprins să birui greul —
Cei răi mă-njură ! Nu ştiu ei ce ştiu copiii ?
Pe cât smânceşti, pe-atât de sus se nalţa zmeul

14
Ea râde-n plânsul meu ! Dar ea atâta ştie !
Eu ştiu : Mi-e dragă, şi n-aş vrea să-mi fie dragă,
Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aş vrea să-mi fie !

15
Ieri ne-am certat! Şi mi-e necaz că uit prea iute —
Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă
Că ieri jurai să nu-l mai las să mă sărute !

16
E galben soarele sub nor, şi-i galben lanul
Prin care treci tu, cea cu galbene cosiţe —
Ştii tu de ce-am îngălbenit şi eu sărmanul ?

17
Mai sfântă-i dragostea decât orice psaltire —
Când ai drăguţă, eşti cu ea mai sfânt în cârciumă
Decât fără de ea pe prag de mănăstire !

18
Eu om cu minte n-am văzut, să nu sfârşească
Nebun, când a iubit, dar drept e şi aceea
Că om cu minte n-am văzut să nu iubească !

19
Eu am drăguţe multe-n sat, dar nici o fată
N-a zis că-i bine s-o sărut şi să-i ţin drumul,
Dar nici că-i bine când o las nesărutată.




LEAVE A COMMENT