Poezii, Rime si Versuri

Hafis

Autor / Poet: George Coşbuc
Comentarii (0) | Adaugata de mihella

De ştii tu, băiete, să bei şi să taci,
Haid’ vino cu mine!
Ia cupa cea largă şi-ai grijă ce faci
Ascunde-o bine,
Căci mufti ne-o vede şi mufti ne-o ia.
Şi mufti Ia urmă se pune şi-o bea —
Şi dăm de ruşine!

În strada cea strâmtă e cârciumă-n fund;
Ghiaurii beau bine;
Când merg eu pe-acolo, ghiaurii s-ascund,
Cu spaimă, de mine.
Eu beau câte-o cană, beau două, ba trei;
Eu singur beau zece, de vorbă cu ei,
Şi-i fac de ruşine.

Îmi zise ghiaurul: — „Bătrâne poet,
Ia spune-mi, e bine?
Eu ştiu cä e vinul oprit de profet!”
— „Oprit e, creştine!
Dar nu e mirare, că eu îl iubesc,
Mirare-i că unii de-ai voştri-l hulesc,
Şi-aceasta-i ruşine!”

Ghiaurii au haine lipite pe ei;
De dânşii e bine:
Bei vinul, şi mufti nu-ntreabă „ce bei?”
Dar alta-i la mine!
Ulciorul plin, unde sa-l pot eu dosi ?
Dar haina-mi e largă — mai largă de-ar fi,
Că scap de ruşine!

De ştii tu, băiete, să bei şi să taci
Haid’ vino cu mine;
Al meu să rămâie, de-i rău ce tu faci,
Şi-al tău, de-i un bine!
Ah, tulbure-i, Doamne, impulsul sorbet
Şi limpede-i vinul oprit de profet —
Alah! Mi-e ruşine.




LEAVE A COMMENT