Poezii, Rime si Versuri

Minciuna creştinilor

Autor / Poet: George Coşbuc
Comentarii (0) | Adaugata de mihella

Proconsulul îi judeca
În largul tribunal din piaţă .
Avea doi popi creştini în faţă .
Un scriitor din ceata sa
S-a ridicat ca să citească
Dovezi şi vorbe ce s-au spus
De cei ce cred într-un Isus
Şi despre legea creştinească .

— „Ei sunt o seamă de iudei
Răutăcioşi din cale-afară .
Cu ceialalţi iudei din ţară
Se gâlcevesc ca de-obicei .
Ei au un zeu, dar fară nume :
Ei râd când noi jurăm pe zei :
Iar a muri, aşa zic ei,
E cel mal mare bun din lume !”

A râs proconsulul: — „De-l vor ,
Să fie-al lor de-acuma bunul !
Dar ştiu ca n-o să vrea nici unul
Căci e minciună spusa lor :
Hristos muri-n grozavă silă ,
Dar nu de bunăvoia lui :
Ei de-ndărătnici spun ce nu-i
Şi de-ndărătnici nu mi-e milă !”

Dar iată, până când în chin
Se zvârcolesc cei doi pe roată ,
Alţi doi se dezlipesc din gloată
Şi-n faţa judecăţii vin .
— „Omoară-ne !” — „Vă-nşeală gândul .
Că mă siliţi la crezământ !
Dar nu vă cred, şi gata sânt
Să vă omor pe toţi de-a rândul .”

O-ntreagă ceată din popor
Spre tribunal acum păşeşte .
Mirat proconsulul priveşte :
Sunt ei nebuni, ori moartea lor
E-ntr-adevăr credinţă vie ?
— „Minţiţi! şi-aruncă pumnii-n sus .
A fost un mincinos Isus…
Câţi vreau să moară deci, să vie !”

Dar când văzu că dânşii vin
Mulţime multă, să-i omoare ,
De-abia se ţine pe picioare
De multă furie-Antonin .
—„Pornesc pe capul meu nebunii
Voi moartea de la mine-o vreţi ?
Ah, ticăloşilor, n-aveţi
Destule râpi, destule funii ?”

El dă un semn. Şi-un grabnic stol
De călăreţi izbesc poporul
—„ Ei ştiu că e păcat omorul ,
De-aceea mor… Să-mi faceţi gol
În jurul meu ! O simt eu bine ,
Că moartea-i singurul lor ţel ,
Dar ei träiesc c-un gând mişel ;
Să facă toţi călău din mine !”

Şi-n laturi se azvârl acum
Cu vuiet îngrozit păgânii ,
—„ A, iată-i! Mi s-adună câinii ,
Stau blânzi şi nemişcaţi în drum
Să-i calce caii… mor grămadă…
Loviţi-i dar şi-i spânzuraţi…
Şi câinilor mâncare-i daţi
Şi-i jupuiţi de vii pe stradă !

Ei cred ce spun ! Dar vreau sä dau
De ei societăţii seamä !
Tot rău-i stânjenit de teamă ,
Şi team-aceşti nemernici n-au !
Când n-are zei această gloată ,
Ce crime poate face ea !
Şi când pedeapsa cea mai grea
E pentru ei nimica toată !”




LEAVE A COMMENT