Poezii, Rime si Versuri

Despartire

Autor / Poet: George Topârceanu
Comentarii (0) | Adaugata de mihella

Trec palcuri de rachita si stalpii fug intruna,
Pe cer in clarul zilei ne urmareste luna,
Si trenul deopotriva la-ntrecere cu ea
Alearga peste campuri… Adio, draga mea!
Adio Gandul doarme su sufletu-mi vegheaza…
Uimit ma uit cum joaca pe mana mea o raza…
Vecinul ma priveste cu ochii plini de somn,
O musca intarzie pe fruntea unui domn…
Iubito, simt in urma-mi cum zarile se muta,
Cum se destrama-n aer chemarea mea pierduta,
Si lacrimile tale pe suflet mi s-abat
Ca stropii mari de ploaie pe-un lan de grau uscat…
In marea de lumina surade-ntreg pamantul.
Un om alearga-n urma de parca-l duce vantul.
Din galbena rotire de lanuri, se desfac
Cicoarele albastre si florile de mac…
O, de-as putea viata sa mi-o prefac in floare,
Acum ti-as arunca-o din goana, la picioare!…
Si daca pentru tine as vrea sa uit ca sufar,
S-arunc in vant afara scrisorile din cufar,
Ma sfasie ca spinii parerile de rau
Si-n inima-mi rasuna, adanc, suspinul tau…
Iar daca-ncerc trecutul, cu siru-i de morminte,
Sa mi-l rechem zadarnic, aducerile-aminte
Mi se topesc in suflet ca stelele-n fantana,
Ca fulgii de zapada pe care-i prinzi in mana…

Ma-ntorc si ma cutremur…
Nemesis, taina cruda,
Ia-ti inapoi naframa de calde lacrimi uda.
Tu, care, ne-mblanzita din umbra,. fara glas,
M-ai urmarit pe drumul durerii pas cu pas,
Tu care-ntuneci steaua ce-n ochii mei scanteie
Si-mi spulberi ale noptii albastre curcubee,
Intoarce-ti fruntea rece si lasa-ma de-acum,
Strain pe mine insumi, sa merg pe-acelasi drum
Pe care-a mers de veacuri nefericita turma…
Si voi primi c-un zambet popasul cel din urma.




LEAVE A COMMENT