Poezii, Rime si Versuri

Noapte de mai

Autor / Poet: George Topârceanu
Comentarii (0) | Adaugata de mihella

Sarman cizmar!
Ce demon te-a ursit sa stai
Pe trepiedul tau barbar,
In noaptea limpede de mai?…
O soapta prinde sa-nfioare
Umila ta singuratate.
Prelung si rar, in departare
Un clopot miezul noptii bate.
Coboara vremea ca o apa
Nestavilita-n lunga-i cale,
Si fiecare ceas ingroapa
Comoara tineretii tale.
Ca niste ritmice ciocane
Rasuna pasii pe asfalt:
Sunt ghete mari „americane“
Si ghete mici cu tocul nalt…
Acum odaia-ti pare mica.
Te uiti cu sila imprejur…
Un fum subtire se ridica
Din lampa ta cu abajur…
Si iata, ca-n atatea randuri,
Ai devenit sentimental,

Privind cu ochii dusi pe ganduri
Pantoful delicat de bal.
In captusala-i de matasa
Te-ndeamna visul tau curat
Sa pui o forma gratioasa
De piciorus aristocrat…
. . . . . . . . . . . .
O vezi la bal… asa, inalta
Si eleganta ca o floare…
In ploaie de confetti salta
Perechile dantuitoare…
Si visul tau acum te-arata
Frumos ca un locotenent,
Cand vii in fata ei deodata
Si-i faci usor un compliment:
Dansati cu mine, domnisoara?
Mersi! raspunde ea incet…
Si-n luxul care va-nconjoara,
O strangi la pieptul tau, discret.
Te prinde redingota bine.
Sunt mandre ghetele de lac:
Zambesti, increzator in tine…
Apoi, cand muzicile tac,
La brat va strecurati afara,
Prin parcul linistit sa stai
Cu ea, pe-o banca solitara,
In noaptea tainica de mai…
Si-ti tremura deodata mana
Cand te gandesti c-ai saruta,
In raza lunii, pe stapana
Pantofului din mana ta.

O, mana ta rudimentara,
Cu piele aspra, de toval!…
Acum in pieptul tau coboara
Revolta calda, ca un val.
Alungi vedeniile triste
Din lumea celor fericiti,
Si mii de ganduri anarhiste
S-aprind in ochii tai truditi.
O, cum ai rascula norodul,
„Sarmana plebe care-asuda“,
Ai da nebun cu calapodul
In randuiala asta cruda!
Va trebui sa vie-odata
Acel feeric viitor…
Si-n mintea ta infierbantata,
Te vezi deodata orator:
Inflacarat rostesti tirade,
Pornesti multimea dupa tine.
Se-nalta mii de baricade
Si cad palatele-n ruine.
Tu vezi in noapte mii de tortii,
„Femei cu parul despletit“,
Prin aer trece duhul mortii
Si-al razbunarii vant cumplit!…
Dar pana-atunci, la judecata,
Pe trepiedul tau barbar,
Cu fruntea-n mana rezemata
Ai adormit…
Sarman cizmar!




LEAVE A COMMENT