Iubito ~ Grigore Vieru

Ceea ce, neauzit,
Din ramuri cade
Sunt frunzele noastre.
Dar marul?
Marul de aur?
Ceea ce, indepartat,
Suna in cantec
Sunt cuvintele noastre.
Dar cantecul?
Sarbatorile lui?
Ceea ce, clar,
Spre mare alearga

Sunt izvoarele noastre.
Dar marea?
Intinsul ei liber?
Al cui e cerul,
Linistea lui?
Cand stelele care cad
Sunt stelele noastre,
De jale cazand.
Sparta zace oglinda
Zilelor in care
Uluit descopeream
Chipul tau fara seaman,
Dragostea.
Sunt ochii mei si-ai tai
Cei care trist acum
Spre tacere se-nchid.
Tacere
Cazand pe tacere se-aude,
Iubito!

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
photo

4 Comentarii

  1. ador pe grigore vieru pentruca degraba o sa ajung sai cint poiezieele si voi fi si eu scriitare am 15 ani ma numesc otilia ma mindresc cu invatatura si deja sunt faimoasa pentru ca am cintat pe scena giurgiulestiului un cintec despre bunica si despre mama si mai sint inca 3 cintece dorul de mama si fi atent cu cine te inpretenesti prieteni adevaratii papa

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.