Poezii, Rime si Versuri

Sfîrsitul lumii

Autor / Poet: Luciana Vaughn
Comentarii (0) | Adaugata de mihella

Striga Lumea:
– E sfirsitul!

Raspunde Pamintul:
– Va aste-e-e-e-pt….

Si glasul macabru ride de larma.
Ingroziti, oamenii se calca in picioare.
Din Cer pica pedeapsa cu tunet ce sfarma.

Nici unul nu-i rau. Smerenia implora.
In cor de cainta, cersesc tremurind
Cu ochii in sus…o singura ora!

Se amesteca tari, desfacindu-se hotare.
Nu mai exista nimic sa desparta
Nici moartea ce vine, nici viata ce moare.

In fata Lui, nici unul nu-i tare.
O mina-ncarcata de aur se-agita
Si-o burta flaminda isi cere iertare.

E haos deplin. Apa e cer, iar cerul e apa.
Slova din Carte prinde contur,
Cei vii, rugindu-i pe morti sa iasa din groapa.

Incepe Judecata din urma.
Tacere deplina. Oare a fost de ajuns
Jertfa Mielului din turma?

Bate gongul: Totul pentru adevar!
Cercetarea va fi minutioasa
Pina la ultimul fir de par.

Groaza e stapina peste omenire.
Se respira printr-o singura gura.
Acum, analiza este fara jertfire.

Urmeaza trierea – din cite se spune –
Acum e momentul suprem. Se va vedea
Cine se duce de tot si…cine ramine.

Nevazutul vorbeste: “Dupa multe dezbateri
Concluzia imi spune ca, nici unul din voi
Sa traiasca de-Apururi, nu poate!”

Geamatul Lumii se stinge sub stinci.
Universele pling soarta Pamintului,
Contopindu-se cu tipete din strafunduri adinci.

Dimineata ma prinde picotind pe idei.
Cineva bate la use. A venit lumea
Sa imi ceara socoteala pentru sfirsitul ei.




LEAVE A COMMENT