Poezii, Rime si Versuri

Blestem divin

Autor / Poet: -membri-

Blestem Divin


Strânge omul toată viaţa,
Face muncă de Sisif,
Construieşte,demolează,
De fapt…nu face numic!
Totul e rostit schimbării,
Transformării-n absolut.
Iar dezordinea din toate,
Îşi găseşte atribut.

E dezordinea normală,
De atom lângă atom,
E dezordine cu nume
Botezat-aşa, de om.
Venitura cea mai nouă
De blestem pentru pământ,
Ce-a venit să pună-n rânduri
Creatura din Cuvânt.
Şi să facă socoteală,
La ce e şi ce nu e,
Absoluta rânduială,
A numit, dezordine.
Acum vine…Creatorul
Să conducă, ce-a avut:
Dă-te jos acum nebune!
Uită-te,vezi ce-ai făcut?
Eu ţi-am dat arbitru liber
Şi pământ să-l locuieşti
Şi lumină de la soare,
Doar să vrei să le primeşti.
Şi tu,ce-ai făcut, nebune?
Ai crezut că-i lumea ta?
Ţi-ai făcut legi paralele?
Nu-ţi ajunge legea mea?

Eu sunt Domnul!Creatorul!
Eu sunt Bunul Dumnezeu!
Tu eşti omul,creatura,
Tu eşti tot ce-am greşit Eu!
Creatură imperfectă,
Cu pretenţii de perfect,
Dintr-un rai,grădină verde,
Mi-ai făcut un loc infect.
Iar acuma vii cu rugă?
Vii cu vorbele să-mi cânţi?
Ai avut Cuvânt la tine,
Nu te-am pus Eu să renunţi.
Ţi-ai făcut socotitoare?
Toate să le socoteşti?
Pe pământ erau de toate,
Trebuia să-Mi mulţumeşti!
Dumnezeului cu duhul,
Să te saturi şi să pleci,
Să se sature şi altul,
Nu să-l laşi flămând, în veci.
Pe aproapele ca tine,
Care dac-ar fii ajuns
Înaintea ta ,la toate,
Preschimba al lumii curs.
Aşadar,omule mare!
Ce faci legea pe pământ,
Dacă vreau, i-opresc rotirea
Şi-ai să mergi pe jos,plângând.
Deci, atenţie la Mine!
Dumnezeul tuturor,
Te blestem să-ţi vezi de treabă!
Să rămâi…nemuritor!




LEAVE A COMMENT