Corpul delict ~

Corpul delict

Fiecare om din lume,
Îşi iubeşte corpul său.
Corpul fizic, cel din carne,
Conceput de Dumnezeu.

După timpuri, după toane,
Fel de fel de-nfăţişări.
Biologic, animalic,
Mamifer după purtări.
Notă mică la purtare,
Pe pământ a dobândit.
Omul drept fiinţa care
Dumnezeu a-ngăduit
Ca să fie! Să existe!
Şi să stăpânească-n veci
Tot ce mişcă şi respiră,
Fie calde, fie reci.
Dar să fi stăpân, e simplu.
Ca să vii şi să indici,
Cu metode de tot felul,
Să forţezi şi să obligi.
Ori să fii stăpân pe toate,
Nu înseamnă a stăpânii !
Iar voinţa-n frântă-n lupte,
Nu înseamnă a izbândii !
Poţi să fii stăpân la toate,
Dar să nu le stăpâneşti.
Însuşi corpul, cel din carne,
Nu poţi să ţi-l potoleşti.
Are pofte şi dorinţe
Şi dureri, de neoprit.
Doar cu minte şi credinţă,
Controlezi neângrădit.

Cel ce poate, cel ce ştie
Disciplina-n corpul său,
Este cel puternic,Omul,
Cel ales de Dumnezeu.
Corpul, carnea, animalul,
Cel de minte controlat,
N-are sete de putere,
Pofte de stăpân castrat.
Omul bun, n-are nevoie,
Trebuinţă de mai mult.
Iar ajunge numai corpul,
Cu putinţă  de, crezut.
Ca să-nveţe, să-l cunoască
Şi să potolească-n el,
Pofta cea de stăpânire,
De obiecte, fel de fel.
De fiinţe doar cu carne,
Fără minte-n trupul lor,
Cantităţi de creier, moarte,
De tranşat la abator,
De avere ,de palate,
De putere de  carton,
De ştiinţa pentru frică,
Cea de semănat în Om.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
peacock feathers

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.