Încurcătură tehnică ~ ovidiuvasile

Încurcătură tehnică

Te rătăceşti umblând pe-alei

Căci toate sunt de zgură,

Te pomeneşti tu,om cinstit,

Când toată lumea fură

Şi nu distingi noaptea de zi,

Eşti în încurcătură!

Te bucuri,lauzi şi te rogi

Când toată lumea-njură,

Te învârteşti între milogi

Cu sufletul la gură

Şi nu şti-i pace sau război,

Eşti în încurcătură!

Te duci la muncă şi munceşti

Când nimeni nu munceşte,

De ciudă-ţi vine să huleşti

Dar zici: Doamne fereşte!

Doamne fereşte şi Te-ndură!

Eşti în încurcătură!

În jos pe stradă,după colţ,

Un grup spre mine vine,

O hărmalaie şi-un vacarm,

Cred că-s elevi,în fine.

Acum când trec pe lângă ei

Şi pot să-i văd mai bine,

Sunt numai nişte fătălăi

Şi tot vorbesc, pe gură

Eu stau,mă uit şi nu-nţeleg.

Sunt în încurcătură!

Ce naşpa,frateee,ce miştoo!

E ,,moca” sau e ,, marfă”

Cât e de,, tru” sau cât de,, cool”

Mai spune ,câte-o ,, doamnă”

E-n româneşte sau jargon?

Depinde cum înjură.

Să aşteptăm,poate-auzim

Măcar o-njurătură

Originală,de român !

Dar nu iese pe gură

E încurcată limba-n timp.

E în încurcătură !

E pus mobilul pe ,,hand’s free”

Pe stradă dai din gură,

Grimase faci şi mai răcneşti

Cu mâinile gesticulezi

Cu ochii-ncrunţi a ură,

Eu de departe,nu-nţeleg.

Ori eşti cretin,ori eşti nebun.

E mare-ncurcătură !

Şofer pe basculantă eşti,

Asculţi manele,tare,

Motorul urlă,tu n-auzi

Şi mergi în continuare

Chiar de-ai luat cu tine-un pod

Cu bena-n,ridicare,

Cu stâlpii,de curent, cu tot

Ce stau în suspendare.

Cobori tâmpitule şi vezi ,

De ce lumea te-njură

De mamă sau de  Dumnezei …

Eşti în încurcătură !

Vreau să compun tehnic

Şi nu-mi iese,

Ce mare tevatură,

Deja miroase-a creier ars,

Mă enervez şi-apoi înjur

De Dumnezeu , în gură

Dar se încurcă limba-n glas.

Asta-i încurcătură!

(No Ratings Yet)

Loading...