Lumina întunericului ~ ovidiuvasile

Lumina întunericului

Necuprinsul întuneric,

Întunericul intens,

El există pur şi simplu,

Peste tot în univers.

Nu-i nevoie să se stingă,

Nu-i nevoie-a fii aprins,

Incomplet fără lumină,

Întuneric necuprins.

Doar lumina-l completează,

Integrându-se în el,

Strălucind pe fondul negru,

Armonie de pastel.

Şi  pe stelele micuţe,

Întunericul cel mat,

Le va scoate-n evidenţă,

Şi-n lumină, la scăldat.

Căci lumina şi-l doreşte,

Cât mai negru,cât mai dens,

Să se scalde-n vidul cosmic,

Să-i pătrundă-n univers.

Şi lumini-i place rece,

Ca să-l poată încălzi,

Contopindu-se-mpreună,

Să se nască stele, mii.

Astre cu lumină caldă,

Care-adună-n jur apoi,

Mici particule de slavă,

Elementele din noi.

Căci fiinţa-i, ca fiinţă

Praf de stele,înmuiat,

Cu un strop de apă vie,

Întuneric luminat.

(No Ratings Yet)

Loading...