Primăvară ~ B. Ioachim

Ghiceşte-se prin strai de ceaţă
Un fir de aur – surâzând…
Cu barba-i strălucind de gheaţă
S-a trezit streşina plângând.

Se simte miros de pădure –
Mireasmă reavănă de lut –
Şi plâng şi dealurile sure,
Iar muguri mustăcesc tăcut.

Se azvârl din cuiburi vrăbii calde
Prin ceaţa deasă chicotind
Veni-va vremea să se scalde
În praf de ţărnă dogorind.

E un soi de tandră veselie
Prin curţile mustind de glod…
Iar s-aud triluri pe câmpie
Şi vântul suflă mai slobod.

În inimă tresar imbolduri
Uitate, parcă, de-un văleat
Şi înghiţind cu grele noduri,
Mi-e dor să fiu de soare beat.

Mi-e dor de verde şi de soare –
Mi-e dor să mă mai simt copil,
Să sorb din ochi albastra zare –
Ţărâna s-o sărut – umil.

..Din cer coboară primăvara
Golaşă – dar cu trainic rost
Şi va goni, domol, răceala
Şi pâcla iernilor ce-au fost…

(No Ratings Yet)

Loading...