Trup şi suflet ~ Evelina Dobre

Ştiu că toate lucrurile au un sfărşit

Stă în firea noastră să prevedem finalităţile

Astfel se nasc eşecurile şi împlinirile

Astfel ne construim vieţile.

Când soarele naşte ziua prin lumină

Stă în puterea noastră să cercetăm zările

Astfel ştim unde suntem în lume

Astfel stăpânim depărtările.

Când glasul pruncului care se naşte

Se-nalţă loc între semeni să-şi facă şi nume

Undeva un cântec sfârşeşte, poate nedrept

Lăsând alor săi amintirea că a fost pe lume.

Şi ce-ar fi dacă într-o zi am pluti

Fiind doar suflete pierdute-n larg, adunând doar impresii

Senzaţii bune sau rele am păstra şi am fi

Străvezii de propriile noastre înălţări sau depresii.

Fără trup sau nume, realizări sau hotare

Privindu-ne chiar noi cărţi de vizită am fi

Şi ce-am adunat în inimi: iubire, blândeţe

Cinste, smerenie, milă comori s-ar numi.

Atunci când zilele se duc ca şi gândurile

Când vieţile trec succedând anotimpurile la infinit

Rămân în eter făurind amintirea doar sufletele

Căci ce sunt ele nu are sfarşit.

(No Ratings Yet)

Loading...