Viaţa mea fu ziuă ~ Mihai Eminescu

Viaţa mea fu ziuă şi ceru-mi un senin,
Speranţa, steaua de-aur mie-mi lucea în sân
Până ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut ­
O, îngere căzut!

Şi două stele negre luciră-n negru foc
Pe cerul vieţei mele; ­ iar geniul-noroc
Mă lasă-n lume singur, dispare în abis
De nour şi de vis.

O rază din privire-ţi viaţa mi-a-nnegrit,
Din sânul meu speranţa divină a fugit;
Norocul şi-a stins steaua… De m-ai iubi măcar ­
O, înger de amar!

Dar nu!… Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta;
Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca
Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
foggy
;

2 Comentarii

  1. Pingback: 271 de poezii de Mihai Eminescu - ByREV

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *