Poezii, Rime si Versuri

Fără ţară

Autor / Poet: Octavian Goga
Comentarii (0) | Adaugata de mihella

Eu sunt un om fără de ţară,
Un strop de foc purtat de vînt,
Un rob răzleţ scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pămînt.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveştile din ţara mea.

Eu sunt o lacrimă tîrzie
Din plînsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărîmuri fără glas,
Şi dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas.

Eu sunt oftatul care plînge
Acolo-n satul meu din deal,
Sunt ţipătul muiat în sînge
Al văduvelor din Ardeal.
Sunt solul dragostei şi-al urii,
Un visător de biruinţi,
Ce port blesteme-n cerul gurii,
Drept moştenire din părinţi.

Eu m-am desprins dintre morminte,
Din cripte umede şi reci,
De unde-aducerile-aminte
Ţin straje unui gînd de veci.
Şi cu fiorul care poartă
Pe cei încrezători în fraţi,
V-am plîns la fiecare poartă
Durerea morţilor uitaţi.

Azi simt cum noaptea se coboară
Pe dimineaţa mea de ieri,
Cum cîntul meu se înfăşoară
În giulgiul veşnicei tăceri…
Şi printre voi îmi duc povara
Stropit de rîs şi de noroi,
Căci vai de cine-şi pierde ţara
Ca să şi-o ceară de la voi…




LEAVE A COMMENT