Poezii, Rime si Versuri

Ruga de neînsurare


mai lasa-ma iubito, doar o clipa sa dorm la subsuoara intamplarii nu-mi priponi belciugul de aripa vreau sa mai zbor o noapte cu cocorii nu-mi apreta pulpana mea de zeu cartofii pai nu-s hrana mea cereasca al nebuniei mele minereu nu vreau sub aragaz sa se topeasca mai lasa-ma calare pe butoaie in pivnita sublimelor […]

Singurul lucru care contează


femeia este singurul lucru care conteaza si afirm asta stiind ca destui vor stramba din nas… pielea ei stie toate limbile fericirii universale, lipit de ea, ca de tarana, inteleg constelatiile, raiul si iadul, bucuria si nefericirea; mersul pe jos prin mine insumi imi face din ce in ce mai bine pentru a nu mai […]

Orice


orice defectiune sufleteasca poate fi reparata- striga duhovnicul; orice anvelopa poate fi facuta sa nu mai rasufle – spuse vulcanizatorul; orice ogor batut de grindina poate fi reisamantat – spuse fermierul; pot face din orice cel putin un ce- -spuse decis reconditionerul; vacile sunt un bun teren de investitie- spuse bancherul veterinar si toti, in […]

După Melci


Unchiului meu Sache Soiculescu al carui glas il imprumut aici. Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba, Scunzi, peltici, Numai eu rasad mai rău Dintr-atatia (prin ce har?) Mă brodisem sui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci… Când Paresim da prin lunci Cu pietrisul de albine, Ne […]

Din ceas, dedus…


Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

Timbru


Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare… Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Şi unda logodită sub cer, vor spune – cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.