Poezii

Cine a spus că cerul e posac ? Un fulg, acolo, ce e, te-nfioară ? Nu-i spune lui poveşti că eşti sărac, Că lemne n-ai, doar nu-i întâia oară. Şi ce-i mai sănătos ca statu-n ger ? Te naşti din nou, nimic nu te mai doare ; E zidul spart ? Te poţi uita la [...]

Trecea o doamnă c-un căţel – O abdicare virginală, Abis de mirt şi de beteală Valsând în ape de inel. Din încifrarea spre albastru In linişti încropii oceane Şi linişti-peşti, şi diafane Căderi spre oare care astru? Renasc din gând aşa cum mor Frumos ca florile de nalbă Şi gând cu gând se face salbă… [...]

Norocul tău, imperturbabil, trece Ireversibil, pe un vast traiect. Să-l sorbi cum sorbi din cupă apa rece Sau să-l aştepţi, o viaţă, circumspect. Norocul dă să plece sau să vină? De câte ori, căzut, te-ai ridicat Să vezi re-decantarea de lumină Care în mreje te-a acaparat? Norocul e-o eroare transgresală, Din nu ştiu ce capricii [...]

Când te-am văzut urcai pe scări spirale Ţinându-te cu mâinile-amândouă. Un vânt sufla-n tangaje triviale Făcându-mi vechea pestilenţă, nouă. Cu-n simţ arid, avid cerşeam să plouă, Conturu-ţi ud, abise sculpturale, Clipa s-o facă, despicată-n două, Să-nţelenească-n lumi imateriale. Stârneai un vânt cu izuri de furtună, Predominant, adus la exaltare De muta, implacabila-ţi chemare… La baza [...]

Perdelele nopţii cad iluzorii; Umbre-epave se-agaţă de stânci; Vânturi solare biciuie zorii… Greu ne începem suişul. Pe brânci! Ancora zilelor scarmănă-ntruna; Dinţii de gresii se-nfruptă din mal. Adevărul, frate bun cu Minciuna, S-a logodit cu un bol de cristal. Scapără vatra de-atâta căldură; Lunecă ape pe punţi de grumaji. Ura e dragoste; Dragostea, ură… Ieri [...]