November 7th, 2007 by mihella | No Comments
Am trait intotdeuna printre oameni umili,
Necunoscuti si mereu contopiti in multime,
Mari si mici, veseli si tristi, urati si frumosi,
Cutezatori si vesnic nelinistiti ca plopii,
Cu pieptul larg intampinand furtunile,
Sau melancolici visand ...
November 7th, 2007 by mihella | 1 Comment
Nici gandurile voastre, nici florile nu-mi spun,
Nici negurile toamnei, ca sunt iesit din minte –
Ci numai mie-mi pare mereu ca sunt nebun,
De vreme ce-mi prind viata si moartea in cuvinte.
Ard ...
November 7th, 2007 by mihella | No Comments
Numai tacand si gandidu-te singur la toate,
ajungi sa-ntelegi ca din tot ce-ai fi vrut prea putine raman langa tine,
numai vazand cum se-aprind si se sting noaptea
toate cararile tale gresite – ...
November 7th, 2007 by mihella | No Comments
Marea si muntele vietuiesc impreuna
Si iarna fuge de caminul lor.
Fluturii ei albi cand se aseaza pe magnolii,
Pe eucalipti, pe arborii de camfor,
Pe linistitii palmieri – dispar curand
Atinsi de-o moarte nevazuta, ...
November 7th, 2007 by mihella | No Comments
Ma rog luminii sa coboare
Umbland peste padure ca o boare –
Brazilor adormiti ma plec sa le sarut
Barbile lungi – frunzisului cazut
Pasii mei rari ii povestesc in soapte
Spaime cerbilor de miazanoapte.
Ma ...
November 7th, 2007 by mihella | No Comments
Ma uit la vant si nu-l vad,
Ma uit indelung si nu-l vad,
Vad doar arborii cum se clatina
Si frunzele cum alearga prin iarba.
Ma uit la timp si nu-l vad,
Ma uit indelung ...
November 7th, 2007 by mihella | No Comments
Imi place sa privesc afara.
- Cand au cazut aceste frunze?
Si arborii se scuturara,
Si-n viziuni adanci, ascunse.
Stau vulpi roscate. Stoluri, salbe,
Peste padure nori de ceata,
Ca niste zburatoare albe
Plutind de varfuri se ...
November 7th, 2007 by mihella | No Comments
Tu care-ai fost odata, tu, care esti, tu, care
Vei fi – adesea iarna, plecand in taina ochii,
Duioasa-ntravezi-vei, cazuta la picioare,
Umbra-mi licaritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tacere-n preajma – si ...
November 7th, 2007 by mihella | No Comments
Tot ceea ce te atinge o clipa
Se topeste in treacat ca neaua,
Ca neaua atinsa
De rasuflarea lui martie.
Privesti vulturii care zboara
In cercuri largi peste munti
Si simti cum toate aluneca
Din inima ta ...