Poezii

Aud ecoul vremii de parca merg spre mari si tot asa de parca vin marile spre mine, – aud tacerea vremii de parca intru-n zari si tot asa de parca vin zari sa ma incline. Intoarcerea-mi rotunda din tipat spre taceri e ca plecares lavei spre piatra din vezuvii, cand numai fata pietrei se-ntoarce catre [...]

Suave astenii de primavara si cugetarea-ntr-un impas difuz si verb rotund ca un sigil in ceara abia ghicit si dulce la auz. Prin varsta iarasi iezere alpine privind, spre cer, orbite de lumini – Poetul va previne : vremea vine pana si-n cer sa fim printre vecini. Venim cu sentimentul primaverii acut, in toti, uitand [...]

Sa numeri arbori, ani sa numeri prin parcu-n care, inspirat, eu, cand te-am sarutat pe umeri, sarutu-n aripi s-a schimbat. Cimilitura nici nu preget s-o luminez : Cinel, cinel, eu, cand te-am sarutat pe deget, sarutul s-a facut inel. Menit e chipul tau sa-nfrunte al vremii val, neabatut. Eu, cand te-am sarutat pe frunte, sarutul [...]

I-a dat lumina frunzei sarbatoare, prin arbori cad arpegii, ca prin flaut. Azi mi-e duminica in suflet. Caut un vant uimit venit ca de pe mare, sa-mi puna fruntii zare. Simt, prin aer o veste-a aripilor imbatate de armonie si de claritate. Fantani tasnite dau un dulce vaer. Si pasi se-aud ca-n temple adormite, cu [...]