Poezii, Rime si Versuri

Poezii de Alexandru Macedonski

Poet : Alexandru Macedonski
Poezii Publicate : 203 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

Rondelul lui Tsing-Ly-Tsi

Autor / Poet: Alexandru Macedonski
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Tsing-Ly-Tsi stă-n prispa de-aur, Cu ochi mici ca de ghierlan, Sub de-argint frunzos tezaur, Casa e de porţelan. Lângă ea, pe-acelaşi plan, Pomi albaştri, zbor de graur; Tsing-Ly-Tsi stă-n prispa de-aur, Cu ochi mici ca de ghierlan. Spre-a-şi croi al vieţii plan, Asudat-a ca un faur; Un măreţ de smalt balaur Poartă prins l-al său [...]

Rondelul sfârşitului

Autor / Poet: Alexandru Macedonski
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Omenirea e ca moartă. Vii sunt numai flori şi plante. Ea-şi deschise neagra poartă Ce clădită-a fost de Dante. Stema ei de diamante Nimicită-a fost de soartă. Omenirea e ca moartă. Vii sunt numai flori şi plante. Spre-ale visului ghirlante Nici-o aripă n-o poartă; Obosit e chiar Atlante, De povara ce tot poartă. Omenirea e [...]

Rondelul duminicilor de la Bellevue

Autor / Poet: Alexandru Macedonski
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

La Bellevue e val de lume. Flori de zarzăr. Cer de mai. Sărbătoare. Râs şi glume. Soare vesel. Colţ de rai. Sena curge numai spume. E-nflorită ca un plai, La Bellevue e val de lume. Flori de zarzăr. Cer de mai. Dragoşti, muzici şi parfume Sunt al zilei dulce grai, Dar în fundul bietei hume [...]

Rondelul Franţei burgheze

Autor / Poet: Alexandru Macedonski
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Unde este marea Franţă? Ce văd ochii, te sfâşie. Oh! neroada burghezie, Şi trufaşa ignoranţă. Cerul este de leşie. Un linţol pentru speranţă, Unde este marea Franţă? Ce văd ochii, te sfâşie. Între minte şi prostie S-a scurtat orice distanţă. Vrut-au toţi egali să fie, Şi sunt toţi, cu siguranţă. Unde este marea Franţă? [ [...]

Rondelul înălţimilor

Autor / Poet: Alexandru Macedonski
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

În mansarda lui mereu Sărăcia e stăpână. Geniu-şi reazemă pe-o mână Fruntea lui de tânăr zeu. Zilnic soarta şi-o amână, Zilnic duce-al vieţii greu. În mansarda lui mereu Sărăcia e stăpână. Dar prea mult nu este până Va urca în empireu… Se şi crede-n Eliseu, Şi el stă de-o săptămână În mansarda lui mereu. [ [...]