Poezii, Rime si Versuri

Poezii de Alexandru Macedonski

Poet : Alexandru Macedonski
Poezii Publicate : 203 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

Formele

Autor / Poet: Alexandru Macedonski
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Forma-nghite astăzi fondul, ş-o justiţie diformă Trece-n faţa lumii dreaptă, dac-a pus dreptatea-n formă! Iar când sufletu-ţi c-un altul fără preot s-a legat, Faptul în concubinagiu este-ndată proclamat. Trebuia în faţa lumii să târăşti acea fiinţă, Coram populo, iubirea să-i aduci la cunoştinţă, Şi cu fruntea înclinată sub beteală, s-o expui La surâse cu-nţelesuri şi […]

Ocnele

Autor / Poet: Alexandru Macedonski
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Guri deschise-n vârf de stâncă, galerii nemăsurate, Bolţi al căror arc se pierde într-un haos neguros, Astfel se deschid sub munte ocnele înfricoşate, Cel de pentru vecinicie loc de muncă fioros! Aci fumurile lumii nu pot să se mai scoboare, Şi nici vaiete, nici lacrimi nu pot să reurce-afar’, Iar pe ceruri de-arde încă binefăcătorul […]

Prin selbea-ntunecoasă

Autor / Poet: Alexandru Macedonski
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Îmi place, către seară, prin selbea-ntunecoasă, Să şed lângă un arbor, să cânt şi să privesc! S-ascult a filomelei cântare-armonioasă, Ş-a celorlalte paseri concertul îngeresc! S-aud murmurul dulce al apei cristaline, Ce printre flori şi iarbă se scurge-ncetişor; Să văd razele lunii plăcute, ş-argentine, Venind să se reflecte în micul râuşor; Să-mi văd deasupra frunţii […]

Desperarea

Autor / Poet: Alexandru Macedonski
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Atâtea chinuri mă tot apasă, Curând ca floarea voi veşteji! Şi spun la oameni, dar ce le pasă Dac-a mea viaţă se va fini? Nici consolare nu am în lume, Chiar râd mulţime de cântul meu. Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume! Suflete, zboară la Dumnezeu! Crezui odată c-a mea durere Ea se va stinge, dar eu […]

Strigătul inimii

Autor / Poet: Alexandru Macedonski
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Avântă-te, suflet, prin dulce cântare Şi spune la lume, când este trădare, Ca s-o deşteptăm! Căci dulcea-ne ţară trădată greu este; Române, la arme! Poetu-ţi dă veste, Cu toţi să luptăm! Învinge-vei oare? Nimic nu reţine Torentul ce curge şi spre mare vine, De însuşi împins. Zdrobeşte odată şi lanţul sclaviei, Iar după-aceea te dă […]