Poezii, Rime si Versuri

Poezii de Alexandru Philippide

Poet : Alexandru Philippide
Poezii Publicate : 11 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

O, câte lucruri

Autor / Poet: Alexandru Philippide
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

O, câte lucruri au rămas nespuse, Vechi juvaeruri risipite-n drum! De unde să le mai adun acum, În drum pierdute, pe vecie duse? M-aşteaptă poate altele în cale Dar viaţa merge repede la vale, Şi vremea tot mai iute se prăvale. În evu-n care-antice manuscripte S-adăposteau prin chinovii şi cripte. Monafii scribi tot aşteptând să […]

În nemiloasa devenire

Autor / Poet: Alexandru Philippide
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Trăim o bună parte din viaţă printre morţi. Citim în cărţi poeme de-o mie de ani spuse Şi muzici ascultăm, demult compuse, Şi-n vis vorbim cu vechi prieteni morţi; E-o lume, de neant înconjurată, Care prin moarte-şi capătă durată Şi fiinţează-n noi prin nefiinţă. – Şi ne-nşelăm cu strania credinţă Că ispăşim cu mari păreri […]

Vox in deserto

Autor / Poet: Alexandru Philippide
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Noi, existăm, nu vieţuim. Dar oare Nu este cel mai preţios secret, În omeneasca lume-ntâmplătoare, Să ne-nvăţăm să vieţuim încet? Secretul totuşi îl tăgăduim, Febrili din leagăn pân’la ţintirim. Maşina s-o lăsăm să se grăbească, Aceasta-i doar menirea ei firească. Dar omul? Cu cât graba e mai mare Cu-atâta viaţă s-a scurtat mai tare. Păcat […]

Din munţi înalţi

Autor / Poet: Alexandru Philippide
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

  (după Friedrich Nietzche) Amiază-a vieţii! Ceas de împliniri! Văratică grădină a visurilor coapte! O, fericire-nfrigurată de aşteptări şi de pândiri! Mi-aştept pritenii, şi zi şi noapte. Veniţi, prieteni! Visurile-s coapte, Şi ceasul cel de faţă e plin de împliniri. În cinstea-vă gheţarii se-mpodobesc cu flori. Pâraiele din munte pornesc spre voi voci clare Şi […]

Vis şi căutare

Autor / Poet: Alexandru Philippide
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

– Nu eşti sătul de colindat prin stele, Prin miliardele de ani-lumină Cât zice-se că-i drumul pân’la ele, Chiar cu închipuirea cea mai plină De cosmos şi de cosmo-fantezii? – Acolo-i ţelul marii poezii. – Ce-i marea poezie? Vorbă-n vânt Cu care ne-amăgim; comod cuvânt Cu care lesne-acoperi ce nu ştii. Mai bine să ne-ntoarcem […]