Poezii

Ce te uiţi cu ochii galeşi la copacii trişti şi goi, Şi oftezi, dând pas gândirii să mai lunece-napoi?… Lasă frunzele pustiei şi bătăilor de vânt! Tinereţe, farmec, visuri… toate-s ţăndări de vas frânt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. Strânge-ţi gândurile-acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri, Palide-n puterea nopţii să mai tremure pe [...]

Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine Că ne iubim; şi ochii tăi De mult aşteaptă de la mine Să spun cuvântul greu dintâi. Când ne-ntâlnim, e-o fericire, Ce-am fost dorit-o amândoi; Nu-i limba-n stare să înşire Din ochi câte ne spunem noi! … Se sorb, adânci şi însetate, A noastre lacome priviri, Acelaşi gând [...]

Menită din leagăn de blânda-ţi ursită, Menită să cânţi, În ceruri, cu gândul copilă iubită, În ceruri te-avânţi. Şi multe din lumea în veci stătătoare, Şi multe răpeşti, Mistere frumoase şi fărmecătoare, Mistere cereşti. Şi vii de la îngeri cu taine sfinţite, Şi vii pe pământ, Şi spui lumei noastre de lumi infinite, Şi spui [...]

Eram pribeag pe-o lume obscură şi pustie. Plângeam când tu, cerească şi vecinică făclie, Lucind în a mea cale, opritu-m-ai din mers Şi ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai şters. Eram străin, şi ţie ţi-a fost milă de mine. De unde vii şi unde te duci? m-ai întrebat. Nu ştiu. Steaua desprinsă din boltele [...]

A mele visuri risipite, Ce-mi umplu inima de jale, Le văd în frunzele pălite Şi-n pustiirea de pe vale. De-a pururi sta-vor troienite, Sub vremea ce s-aşterne-n pale, A mele visuri risipite, Ce-mi umplu inima de jale! Copac, când zile fericite Îţi vor întoarce iar din cale Podoaba ramurilor tale, În noapte-or sta mai adâncite [...]