Poezii

Dar tu ţ-ei fi mai aducând aminte?… Eram copii: primblându-ne-ntr-o sară, În umbr-a noastre mâini s-apropiară. Cum tremura mânuţa ta fierbinte! Şi nu ştiu ce făcea să mi se pară Că,-n liniştea acelor clipe sfinte, Din gândul nostru se desprind cuvinte Ce dau fiori albastrei nopţi de vară. Atât a fost. Privirea-mi, visătoare, Te-a urmărit [...]

Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă O clipă să mai gust din cele duse?… Cu farmecul durerilor răpuse, Din preajmă-mi fugi, deşartă năzuinţă! Astâmpără-te, dor de vremi apuse, Prilej de nesfârşită suferinţă!… S-a stâns, cum nici n-ar fi avut fiinţă, Frumosul vis, ce-atât de drag îmi fuse! Uitare, vin cu liniştea ta dulce, Zi gândului [...]

Câţi ochi frumoşi şi visători, poete, N-or fi plângând pe versurile tale! A, de-ai putea să le-nsoţeşti în cale, Te-ai consola văzând cu câtă sete Le sorb fecioarele sentimentale, Cum te-ndrăgesc, zeu palid cu lungi plete, Şi-şi torc iluzii, şi dorinţi secrete, Şi basme dulci, din cântecu-ţi de jale: Pe cartea ta se-nvaţă să suspine [...]

Cât ne iubeam, şi cum credeam odată Că-i un amor ce nu se va mai stânge, Că tot ce-n gândul nostru se răsfrânge E-o lume veşnică ş-adevărată! De multe ori, dorinţa de-a te strânge La piept, mai caldă, mai pasionată, Îmi deştepta o grijă-ntunecată: Când voi muri… şi tu-ncepeai a plânge… Poveste-i azi, şi nici [...]

Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată, Să simt din nou a vieţii primăvară, În drumul meu pustiu să mai răsară, Ca din poveşti, o zână adorată. Să scriu răvaşe lungi, şi-n orice sară Să trec pe la fereastra-i luminată, S-o văd la geam, cum umbra şi-o arată, Şi ore-ntregi s-aştept să-mi mai [...]