Poezii

Deşert e tot ce vede semeţul ochi supt soare Şi nu e fericire deplină pre pământ; Un vis e ce-amăgeşte fiinţa muritoare Din oara când se naşte şi până la mormânt! Văzutu-s-a om cândva să zică l-a sa moarte: “Mă duc cu bucurie, c-am fost şi-s fericit”? Un rege-a stat în lume, a cărui rară [...]

Spune-mi, mamă, ce să fie, Ce mă trage-aşa cumplit, Cât abea aştept să vie, Ceasul care e menit, Ca să-mi treacă pe-nainte În pas bine regulat Cavalerul cel cuminte De ostaşi încunjurat. Ah, mamă, sunt vulnerată D-o săgeată care-n veac Va sta-n inimă vibrată, Şi s-o vindec nu am leac. Mă usc, mamă, pe picioare, [...]

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte, La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani. Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în [...]

Sus pe deal, ori jos la vale, În deşert privesc oftând, Cătră bine nu văd cale, Simţ că soartea are-n gând Să m-arunce-n munţi cu gheaţă, Ah, amara mea viaţă! Soare, lună, cereşti stele, Pre voi vă chem mărturii, Spuneţi greşalele mele, Şters să fiu dintre cei vii D-am făcut vro strâmbătate La duşman, amic [...]