Poezii si Versuri

Când copilaşu-mi se lipeşte Plăpând la sânul meu, Şi-l port în braţe, şi-mi zâmbeşte, Şi-l strâng, şi-l pup mereu; Îmi pare-atunci că-s o tulpină Ce-abia mai sta pe rădăcină, Tot sughiţând după lumină D-atâtea ierne-n şir, Şi iată ...

Bubuie furtuna, Una câte una Frunzele răpite Cad şi rătăcesc Arborul suspină, Însă nu se-nchină, Înfruntând ispite Pieptu-i bărbătesc! Şi la primăvară, O verdeaţă iară Mugurind îmbracă Falnicul stejar; Vântul urlă-geme, Trunchiul nu se teme, Foile când pleacă - Altele răsar!

Sărăcia cea flămândă Ca puşcaşul stă la pândă, Cu cocoşul ridicat: Dintr-un deget o mişcare, Glonţul zboară cu turbare Şi vânatul a picat! Munca tare, munca deasă Numai dânsa nu mă lasă Zbuciumându-mă să pier: Tocmai astfel altădată O cămaşă ...

Şi râde, şi plânge, şi-ntocmai ca luntrea uşoară, Plutind pintre valuri Departe de maluri Se zbuciumă inima mea. Când luntrea, o, Doamne, se-nalţă şi iar se coboară, Ajunge odată Mereu legănată Doritul liman a vedea. Şi eu am ...

Nu aveam o şchioapă de pământ să-mi fie Locul meu... acuma-mi stăpânesc mormântul; Şi nu îndrăzneşte ciocoiul să vie Să-mi stoarcă pământul! Alergam ca vită, mânat de poruncă... Mă desfăt acuma-n tihna boierească; Ar vrea şi ...

Cugetarea românească Are portul românesc: Nu lăsaţi dar s-o ciontească Cei ce limba ni-o pocesc. Când românul se-ndârjeşte Din ţărână când mi-l scoţi, El îţi toarnă româneşte Un blestem de şapte coţi, Când de dragoste s-aprinde El vorbeşte lin ...

Eu din români îmi trag sorgintea. C-o sfântă dragoste-i iubesc şi pentru tot ce-i românesc, oricând, şi braţele şi mintea şi sufletul mi le jertfesc.

Purtând pe trup înfipta gheară Şi-n suflet drojdii de venin, De zece ori sărmana ţară, Rămasă-n voie la străin, D-abia putând să mai respire, Mereu lovită de călăi— De ce te plângi c-a-ta peire Îţi vine de ...

"Robi să nu se facă! Nu voi să mă-ncurc! Peară tot ce-i turc!" Astfel Ionaşcu-Vodă porunceşte. Zbârnăie săgeata, şi funebru-i cânt Acordat în vânt, Şuieră prin carne ş-apoi amuţeşte! "Staţi! Destulă treabă! —ţipă un ciocoi, Stolnicul Moroi, Aducând ...

Rănit pân' la moarte, cu sabia-n mână Fu hatmanul Arbure prins; Ducându-l departe la hoarda păgână, Dispare tătarul Învins. Pe câmpul izbândei stau corturi Întinse Voinicii cu domnul lor bând; De hatmanul Arbure vorba se-ncinse: Jelea fiecare ...