Poezii, Rime si Versuri

Poezii de Bogdan Petriceicu Hasdeu

Poet : Bogdan Petriceicu Hasdeu
Poezii Publicate : 25 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

Lilica

Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Când copilaşu-mi se lipeşte Plăpând la sânul meu, Şi-l port în braţe, şi-mi zâmbeşte, Şi-l strâng, şi-l pup mereu; Îmi pare-atunci că-s o tulpină Ce-abia mai sta pe rădăcină, Tot sughiţând după lumină D-atâtea ierne-n şir, Şi iată că-ntr-o zi cu soare, Sosind o rază iubitoare, Făcu din trestia ce moare Să iasă trandafir: Un […]

Frunzele

Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Bubuie furtuna, Una câte una Frunzele răpite Cad şi rătăcesc Arborul suspină, Însă nu se-nchină, Înfruntând ispite Pieptu-i bărbătesc! Şi la primăvară, O verdeaţă iară Mugurind îmbracă Falnicul stejar; Vântul urlă-geme, Trunchiul nu se teme, Foile când pleacă – Altele răsar!

Sărăcia

Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Sărăcia cea flămândă Ca puşcaşul stă la pândă, Cu cocoşul ridicat: Dintr-un deget o mişcare, Glonţul zboară cu turbare Şi vânatul a picat! Munca tare, munca deasă Numai dânsa nu mă lasă Zbuciumându-mă să pier: Tocmai astfel altădată O cămaşă ferecată Apăra p-un cavaler! Dar junia mea, o, Doamne, Face loc zbârcitei toamne: Bătrâneţele-au sosit! […]

Luntrea

Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Şi râde, şi plânge, şi-ntocmai ca luntrea uşoară, Plutind pintre valuri Departe de maluri Se zbuciumă inima mea. Când luntrea, o, Doamne, se-nalţă şi iar se coboară, Ajunge odată Mereu legănată Doritul liman a vedea. Şi eu am o ţintă, dar timpul ce fuge şi zboară Lăsa-mă-va oare Pe căi mişcătoare S-ajung şovăind pân’la ea? […]

O doină postumă

Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Nu aveam o şchioapă de pământ să-mi fie Locul meu… acuma-mi stăpânesc mormântul; Şi nu îndrăzneşte ciocoiul să vie Să-mi stoarcă pământul! Alergam ca vită, mânat de poruncă… Mă desfăt acuma-n tihna boierească; Ar vrea şi nu poate ciocoiul la muncă D-aci să m-urnească! Mă bătea boierul… acum nu mă bate Nici vântul, nici raza […]

Să vorbim româneşte

Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Cugetarea românească Are portul românesc: Nu lăsaţi dar s-o ciontească Cei ce limba ni-o pocesc. Când românul se-ndârjeşte Din ţărână când mi-l scoţi, El îţi toarnă româneşte Un blestem de şapte coţi, Când de dragoste s-aprinde El vorbeşte lin şi blând, Încât dorul te cuprinde Dulcea-i vorbă ascultând. Niciodată altă limbă, De pre buze româneşti, […]