Poezii si Versuri

Ce liniştit surîde lacul Sub caldul razelor de soare, Cînd ceru-albastru se răsfrînge În unda lui scînteietoare. Şi-n fundul lui, noroiul negru Ascunde lupte îndîrjite. Sunt mii de vieţi ce se frămîntă Sub clarul apei adormite. Şi noi ...

Ah, să găseşti o formă nouă! Să uiţi şi spaţiul şi timpul, Cum florile renasc din rouă, Cu versul tău să-nvii Olimpul. Să fecundezi sterila minte Ca pe un câmp secat de plug, Şi să străbaţi ...

Nu, dragii mei, lăsaţi mâhnirea! E timpul care ne-a schimbat, Zadarnic luptă amintirea, Nu-nvie arborul uscat! Ne-a despărţit de mult destinul, Ne-a înrăit al vieţii greu. Azi ne-a rămas prieten vinul, Şi tinereţea e-n căminul Şi-n catalogul din ...

Florile ce ţi le-am dat S-au uscat! Vorbele ce ţi le-am spus Au apus! Parcul unde mă plimbai Ca-ntr-un rai, De bătrân şi veştejit A murit. Numai doru-mi fără glas A rămas! El sub geamul tău în zori Pune flori, Ca ...

Îmbătrânesc!... Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare, Căci zi cu zi în ea zăresc Un rid mai mult, Un por mai mare, Un păr mai sur, Şi-un zâmbet trist, Ironic, Care N-acceptă nici o resemnare... Şi-mi pare ...

Întocmai ca un vierme de mătasă Care-şi zideşte singur locuinţă Din firul său, eu am o năzuinţă În al meu suflet să-mi clădesc o casă; Tot ce-am visat, dar n-a avut fiinţă, Ca din pământ ...

Pe mal de râu scăldat în soare, Visez o horă de naiade Fermecătoare, zâmbitoare, Cu frunze verzi în cingătoare! Şi ochi de basme şi balade! Prin pânza verzilor răchite, Pândind la şolduri şi la sâni, Văd ochi ...

D-a lungul umedelor stânci, Uitate-n mările adânci, Ca-ntr-un mormânt ce le înghite, Necunoscute nasc şi mor, În scoica lor, Mărgăritare negăsite! Sunt lacrimi de ondine-amorezate De vrun triton necredincios? Şi-acum sclipesc cristalizate În fundul mărilor sticlos? Dar îndrăzneţul, beat de ...

D-asupra patului ce-şi frânge de mult icoana venerată, În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg, Şi stă pe zid, mai albă vara şi iarna mai întunecată, Clepsidră-n care nu se vede ...

Întinsu-mi-am arcul spre cer, cu temei, Zburat-a săgeata, dar unde s-a dus Nu ştiu, căci avântu-i a dus-o mai sus Ca raza cea slabă-a ochilor mei. Zvârlit-am în aer o dulce cântare Şi dânsa zburat-a. ...