Poezii

I Avuşi tu zile mândre când fruntea ta curată De laurii măriei lucit-a-ncununată. A bucuriei rază pe faţa ta năştea Şi spada de batelii în mână-ţi strălucea, Iar harpele poetici, prin sărbători voioase, Spuneau a ta mărire şi fapte glorioase. Copiii tăi, o, ţară, cu drag te dezmierdau. De dulcea-ţi amicie străinii s-onorau. Atunci şi [...]

S-aprinsese-n luptă Hroiot cel tiran. Când s-abate calul marelui Ştefan, Purice-i oferă calul său îndată. Domnul nu ajunge scara ridicată. — ,,Doamne! Moviliţă mă voi face eu, Ca să poţi să-ncaleci după gâtul meu! Zice şi se pleacă. Ştefan, fără muncă, Prin mijlocu-acesta pe fugar s-aruncă. — ,,Purice, sărace! De voi câştiga, În movilă-naltă eu [...]

Ca un fluviu d-aur, splendidă lumină, Peste patru taberi, varsă luna plină. Turcii şi tătarii somnului se dau; Ungurii, la mese, grijile-nşelau. Astfel prin furtună, printre nopţi, pe mare Lopătarii varsă tânăra cântare. Dar Şerban nu doarme, căci dulcele somn Rar răsfaţă geana unui mare domn. Grijile, în horă, turbure se duce Încotro lumina mai [...]

I Sufletul lui Carol, regele maghiar, De dorinţi trufaşe se îmbată-amar, Dar cea mai fatală ce-a putut să fie E ca să supuie dalba Românie. Exaltat de dorul care l-a răpit, Cheamă cavalerii şi-astfel le-a vorbit — ,,Vieţuieşte-un popol dincolo-n Carpaţi, Popol de mari fapte şi de rari bărbaţi. Astfel cum un arbor lângă casă [...]

Ţară dulce şi frumoasă, Tu, ce-ai fost gloria mea, Eu mă duc, fii sănătoasă! Nu ştiu de te-oi revedea. Dar ce-mi pasă oare mie Dacă pe pământ străin, Dacă în călătorie Moartea îmi va zice: vino! Vai! în sânu-ţi dulce, oare Sunt eu mai puţin străin Când pe toată ziua moare Visul sufletului lin? Iară [...]