Poezii

De la lungi războaie, Mihai cu mărire Intră-n capitală cu a lui oştire. El se urcă-n tronu-i mândru ocolit. Cei ce au puterea astfel i-au vorbit: – “Doamne! Focul arde în această ţară. Încă ieri cu ură mulţi se răsculară. Dar răzvrătitorii s-au întemniţat Şi prin zelul nostru ţara a scăpat.” – “Voi zdrobi răscoala [...]

Trâmbiţa răsună sus pe coasta verde; Armia lui Ţepeş printre brazi se pierde. – “Iată! strig vitejii, mândrul căpitan Ce-a ucis cu mâna-i paşa musulman!” Domnul îl sărută şi cu bucurie: – “Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soţie? Dacă vrei avere, da-ţi-voi cât vei vrea; Dacă vrei soţie, da-ţi-voi fata mea!” – “Doamne! nu [...]

Domnul Mavrogheni pleacă cu oştire Şi, chemând boierii, zice cu mărire: – “Astăzi este timpul să vă războiţi Şi prin dalbe lupte să vă nemuriţi. Cela ce roşeşte a trăi-n robie, Către-o mândra moarte să-mi urmeze mie!” L-aste sfinte vorbe, vai! boierii-au râs! Şi cu ironie domnului au zis: – “Portul nu ne iartă, doamne, [...]

Într-o monastire din trecut rămasă, În domneasca sală se întinde masă. Misail prezidă ast banchet voios Şi în timpul mesei zice dureros: – “Ştefan după moarte lăsă moştenire Arcul său şi cupa l-astă monastire. Cu Cantemireştii leşii au venit Şi prădând locaşul, arcul au răpit; Însă nu răpiră cupa minunată! Ea trăieşte încă, de mirare!… [...]

Ca un fluviu d-aur, splendidă lumină, Peste patru taberi, varsă luna plină. Turcii şi tătarii somnului se dau; Ungurii, la mese, grijile-nşelau. Astfel prin furtună, printre nopţi, pe mare Lopătarii varsă tânăra cântare. Dar Şerban nu doarme, căci dulcele somn Rar răsfaţă geana unui mare domn. Grijile, în horă, turbure se duce Încotro lumina mai [...]