Poezii

…Dar printre-atîtea nopţi uitate în viaţa mea, ţin minte-o nopate Căci sunt, se vede,-anume clipe pe care sufletul le-nsamnă… Şi se făcea ca astăzi parcă pe vremea pîrgului de toamnă, Cînd te urmează pretutindeni un miros vag de fructe coapte. Pomătu-ntreg dormea de somnul acelor miluiţi de mană. Iar sus pe ramuri, albe-neguri dormeau grămezi [...]

Miresme dulci plutesc în aer sub bolţi umbrite de liane, Şi-i linişte-n grădina toată şi pace ca-ntr-o săhăstrie În care-ar fi murit viaţa învinsă de melancolie. Din trandafiri, ici-colo, pică petale albe, diafane. Ş-un glas de greier nu s-aude macar să-nalţe imnul vieţii, Să rupă liniştea ţăsută în jurul celor ce-au să moară; Îşi face [...]

Sunt flori care-şi înclină boiul şi mor topite de visare, Mai sunt şi ochi ce plâng în noapte şi-adorm când soarele răsare, Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai ştie? Cine-a-nţeles cît plâns ascunde sub ochi o dungă viorie? Cît praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară, Şi totuşi veselă-i [...]

Miresme dulci de flori mă-mbată şi mă alintă gânduri blânde … Ce iertător şi bun ţi-e gândul, în preajma florilor plăpânde! Râd în grămadă: flori de nalbă şi albe flori de mărgărint, De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint, Sfioase-s bolţile spre sară, şi mai sfioasă-i iasomia: Pe faţa ei [...]