January 8th, 2008 by mihella | No Comments
Zăpada, tinereţea mea,
copilărie pală, mută,
tu, care eşti lumină, stea
ce piere surâzând tăcută
cazi lin pe mâinile aceste
şi luminează-le mereu,
pe tâmple aşterne-te şi peste
sprâncene, pe obrazul meu,
pe-ntregul trup aşterne-mi, clară,
aceste muzicale oşti
şi ...
January 8th, 2008 by mihella | No Comments
Tu eşti ca pasărea aceea,
care, cândva,-ntr-o zi de vară,
când ploaia se lasă din ceruri
parcă plutind, atât de rară,
zbura de-afară în odaia
în care stam şi, fără veste,
în timp ce, albăstrie, ploaia
se ...
January 8th, 2008 by mihella | 1 Comment
Nimeni n'avea ceea ce el avea:
superba lui trufie
şi elefanţii
şi labele lor sfărâmând vertebrele
acestor Alpi albiţi de spaimă.
Călca, de- abia să se audă, peste stânci
şi s'auzea în lună, şi
nimeni nu mai ...
January 8th, 2008 by mihella | No Comments
O crimă s-a produs, mai mică,
în noaptea neagră ca un dric:
o babă-naltă şi voinică
a îngropat, viu, un pisic.
Ucis, pisicu-i în grădină
şi-n noaptea neagră ploaia-l plouă,
iar baba ia din oala plină,
mâncând ...
January 8th, 2008 by mihella | No Comments
Şi viaţa care merge înainte
şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine
triumfǎtoare viaţǎ pe ruine,
pe oase şi pe pǎrul tǎu de lunǎ,
pe ceea ce a fost şi nu e,
pe ...
January 8th, 2008 by mihella | No Comments
Îmi spuse : « Nu poţi să ştii când vine ….
de ce nu faci puţină ordine ?
Nu poţi să ştii când te găseşte
poate e-n tine, poţi şti …
Nu poţi să ...
January 8th, 2008 by mihella | No Comments
Tatăl nostru carele eşti în ceruri
coboară, de eşti, pe pământ
şi opreşte viforul morţii
şi fă din căşti pălării
şi mângâie feţele morţilor
păstrându-i în viaţă pe vii
şi stai printre noi de ni-eşti tată,
din ...
January 8th, 2008 by mihella | No Comments
Pierduto, nu mă mai iubeşti
tu nu te mai arăţi nicicând,
Pierduto, nu vrei să-mi găseşti
un timp ce nu bate sunând
Pierduto, ai putea orice
dacă ai vrea, dar nu mai vrei
şi totul stă ...
January 8th, 2008 by mihella | No Comments
Lumina – ce bună...
Într-o odaie neagră,
obrazul transparent al unui copil
adormit pe o mână de lună.
Steaua ce zboară
din nicovala serii
lovită de un ciocan,
uşoară.
Torpila unei ciocănitori
scăpărând argint
dintr-un mesteacăn
În zori.
Aţa cu care
maşina ...
January 8th, 2008 by mihella | No Comments
Am patruzeci şi opt de ani
şi asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.
Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l ştie
care priveşte dintr-un iaz
de-oglindă fumurie
spre tâmpla-mi ...