Poezii, Rime si Versuri

Poezii de George Bacovia

Poet : George Bacovia
Poezii Publicate : 90 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

Spre toamnă

Autor / Poet: George Bacovia
Adaugata de Adelydda | Comentarii (0)

Pe drumuri delirînd, Pe vreme de toamnă Mă urmăreşte-un gînd Ce mă îndeamnă : – Dispari mai curînd ! La casa iubitei de-ajung, Eu zgudui fereastra nervos, Şi-o chem ca să vadă cum plouă Frunzişul, în tîrgul ploios. Dar, iată, şi-un mort evreiesc… Şi plouă, e moină, noroi – În murmure stranii semite M-adaug şi […]

Amurg antic

Autor / Poet: George Bacovia
Adaugata de Adelydda | Comentarii (0)

Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă, mai plouă, mai plânge Şi stropii căzând, în amurg iau culori: De sineala, de aur, de sânge. Pluteşte un lanţ de lebede albe, Iar visul din parc în lac se răsfrânge Amurgul pe lebede pune culori: De sineală, de aur, de sânge. Uitate, statuiele albe privesc, Albe visând […]

Note de primăvară

Autor / Poet: George Bacovia
Adaugata de mihella | Comentarii (1)

Verde crud, verde crud… Mugur alb, şi roz şi pur, Vis de-albastru şi azur, Te mai văd, te mai aud! Oh, punctează cu-al tău foc, Soare, soare… Corpul ce întreg mă doare, Sub al vremurilor joc. Dintr-un fluier de răchită, Primăvară, O copilă poposită la fîntînă Te îngînă Pe cîmpia clară… Verde crud, verde crud… […]

Ninge

Autor / Poet: George Bacovia
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Cînd iar începe-a ninge Mă simt de-un dor cuprins. Mă văd, pe-un drum, departe, Mergînd, încet, şi nins. Sub streşină, cerdacul Se-ntunecă mîhnit; Stă rezemată-o fată De stîlpu-nzăpădit.

Şi ninge..

Autor / Poet: George Bacovia
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Şi ninge în oraşul mare E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre, şi fanfare. Femei nocturne, singurele La colţ de stradă se aţin, Desfrîu de bere şi de vin Prin berării, şi cafenele. De orbitoare galantare De diamant, şi de rubin… Şi de averi oraşu-i plin, Şi ninge în oraşul mare!…

Rugaciune

Autor / Poet: George Bacovia
Adaugata de mihella | Comentarii (1)

Cum sã nu umblu trist prin grãdini?… Din coastele tatei cresc rãdãcini. Din inima lui ierburi multe-au crescut, S-au înãltat, strãvezii, si-au cãzut… Printre amurguri cânt si cosesc. Sub care iarbã o sã-l gãsesc? Mai multã rouã… Doamne, te-ndurã, Sã-i înfloreascã trifoiul pe gurã… Toate aceste minuni împlineste-le, Cã el te-ar lãuda pentru toate: Dar […]