Poezii, Rime si Versuri

Poezii de George Coşbuc

Poet : George Coşbuc
Poezii Publicate : 197 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

În şanţuri

Autor / Poet: George Coşbuc
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Burcel în şanţ muri strivind O tigvă păgânească, Şoimu-n rădan căzu răcnind: Moldova să trăiască! Curcanul cel voinic şi bun, El, Peneş, spune-acestea, Dar n-a spus tot. Eu vreau să spun Deplin acum povestea. Burcel era oltean, un pui, Ajuns din întâmplare Între flăcăii din Vaslui, Viteaz minune-mare. Iar când muri, strivind în şanţ O [...]

În zori

Autor / Poet: George Coşbuc
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Supt un mal legata plută, Se mai mişc-abia. Duios Geme apa-n veci zbătută Ca prin vis, sub iaz la moară. Luna tot mai jos scoboară Tot mai jos, mai jos. A, apus! Şi dintr-o dată Nu mai vezi nici deal, nici drum, Totu-n zarea-ntunecată Şi-a pierdut şi loc şi nume, Nu cred c-a mai fost [...]

În spital

Autor / Poet: George Coşbuc
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Nu-nţelege vorba, sire. Zice-acelaşi general, Camarazi, să nu vă mire Că-ntr-acest spital Nu-nţeleg nici doi cuvântul Ce-l vorbim, căci li-e străin, Sunt vitejii din pământul Cel de râuri plin, Pe-unde trec ei veseli vara Peste munţii suri şi goi; Ei de-acolo sunt, din ţara Turmelor de oi… Scoborând din munţi de-a dreptul Par în lupte-oşteni [...]

În muzeu

Autor / Poet: George Coşbuc
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Iar ulciorul mi-a vorbit, Vrând, se vede, să mă mustre: În colibile lacustre, Stând pe scaunul cioplit De-un druid, eu fui podoaba Tribului întreg; şi-mi fu Drag pe-atunci. O vezi şi tu: Eu şi cu Dalvine roaba, Fost-am de-un etrusc isteţ Peste lac în luntre-aduse. El sub laviţe-avea puse Multe altele de preţ, Cari pe-acele [...]

În miezul verii

Autor / Poet: George Coşbuc
Adaugata de mihella | Comentarii (3)

O fâşie nesfârşită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniştea-i deplin stăpână Peste câmpii arşi de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; şi nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere şi-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Şi cât vezi în depărtare Viu [...]