Poezii

Când a fost să plec în lumea largă Şi destinu-n cârcă să mi-l port Fericirea a rămas acasă, Fericirea n-are paşaport. Că aşa-i în ţara nimănuia, Vameşii prin sânge-ţi scotocesc Să nu iasă clandestin din Ţară Nici un strop din tot ce-i omenesc. Numai dorul s-a ascuns în mine Şi blestemul de a fi poet, [...]

Cîne îşi înjură ŢARA Fie blestemat să fie Apăsat cu munţi de doruri Până-n neagra veşnicie. Neamul cine-şi ponegreşte, Ars de ură şi de patimi, Când o fi şi-o fi să plângă, Să n-aibă-n pupile lacrimi. Cine limba lui şi-o uită, Pribegind prin lumi străine, N-ar avea de doine parte Când e trist printre destine. [...]

Dor… mi-e dor de glasul mamei Şi de toţi ce-mi sunt departe, Dor de plumb în piept mi-apasă Când primesc de-acasă carte. Toţi îmi spun că-s bune toate Dar eu ştiu că plicul minte Dup-o lacrimă prelinsă Peste bietele cuvinte. Ştiu că maica e bătrână Şi-o să urce-n cer ca mâine, Ştiu că doina nu [...]

nu călcaţi pe umbre, umbra e a voastră temporar umbra-ţi şade la picioare cât eşti viu prin calendar credincioasă ca un câine stă în lanţul nevăzut cine ne-a legat de umbre niciodată n-am ştiut caii şi stejarii-au umbre florile de pe mormânt gâzele, copiii, dorul stau la umbra unui sfânt umbra Lunii – şarlatană tăinuie [...]

umbra coboară din trupul de Om şi mi se face covor la picioare calci peste ea – o scuipi – o toceşti şi nu plânge că-i greu şi c-o doare o privesc cum zace sub mine şi unoeri – rar – îmi dau seama că umbra mută mă duce-n spinare cum mă târau cândva tata [...]