Poezii, Rime si Versuri

Poezii de Gheorghe Tomozei

Poet : Gheorghe Tomozei
Poezii Publicate : 24 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

Rit

Autor / Poet: Gheorghe Tomozei
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Acest tipar de carne-mi mai îndură dogite oase, vreascuri de strânsură şi nervii , ierbi de marmură în temple. Tot ce-i april în mine se-nseptemvre… Târziul e-al iubirii nentâmplate şi-al hanului în care n-ai rămas, al diligenţei ce-n potcoave bate sub ulmii vechi, fântâna de popas. Şi-mi se smereşte, singur, versul până să fie vers […]

Legenda daliei

Autor / Poet: Gheorghe Tomozei
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

A fost demult… şi Daliei, crăiţa, i s-a pierdut, de bună seamă, viţa. Doar basmul ne-aminteşte câteodată că fata a rămas nemăritată. Se vede c-a fost tare mofturoasă, şi-a fost bogată foarte şi frumoasă… Era înaltă şi-avea trup subţire şi-şi alesese, în sfârşit, un mire cu care-a hotărât să facă nuntă. Mai pune-o funtă şi […]

Noapte de echinox

Autor / Poet: Gheorghe Tomozei
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

La capătul zilei urc într-ale ploii vitralii newtoninele culori primordiale, filtrate de trandafiri şi de dalii în risipite petale… Apoi te chem. Prin aer cuvintele se-ating de alte glasuri în eter ţâşnite, şi sunetele scapără, se sting, totuşi îţi bat în geamuri, ameţite. Ecou târziu al lunii e culoarea şi frunza-i un ecou al sevei […]

Calendar

Autor / Poet: Gheorghe Tomozei
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Cădere din miercuri în joe, fumegă preajma aloe, curgere din joe în vineri ca-n tulburi, foştii ani tineri, vinere pe-o sâmbătă dată ca pe un ciob de agată… Iată-mă acela sunt carele duminicii-i spală picioarele cu-ntârzieri vinovate la glezne şi pe os de miresme. Cu degetele mâinii sporite nefiresc i-ating genunchii de măr domnesc şi […]

Cântec de sfârşit

Autor / Poet: Gheorghe Tomozei
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Cenuşa eşti, a sângelui meu, tu, sângele ars în ore de veghere, sângele singur care străbătu ca pântecul unei străvechi galere alcătuirea pură care-am fost. Din mine creşti, din mine te adapi, îţi cauţi între coaste adăpost, în mine calci, adânc, dar nu mă-ncapi. Tot mai e loc pentru un trup la fel, poate acela […]

Casa cuvântului

Autor / Poet: Gheorghe Tomozei
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Până să termini discursul dedicat inaugurării templului, templul e o ruină… Cuvântul începe cu propria lui ruină, se continuă cu acoperişul semeţ şi-l încheie talpa-ngropată în lut, temelia. Casa cuvântului o porneşti construind şarpele casei. Casa cuvântului se-ncepe de la ruină în sus…