Poezii

Peste oraşe, flăcări vibrânde. Nimb de forţă, lumina recompune statui, pe bulevarde. O omenească torţă conture vii împarte, iar eu – sunt cel ce arde, sunt însăşi noua torţă. Cotidiene fulgere din stâlp în stâlp le-alung, aprind în aer nevăzute ruguri, când firele-mi se leagănă-n văzduhuri, continuându-mi degetele mâinii – şi în cuptoare roşii-apoi ajung, [...]

Oră năruită-n văzduhuri. Oră lăsând o urmă arsă pe cadrane, peste nisipul umbrei mele stinsă, ca luna peste caravane… Oră sfâşiată de stele-n cădere, oră goală de culori, ciutură spartă, turn ameţit de ploi, rostogolite de lespezi, pădure moartă! … Când te întorci, ora se cuibăreşte în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de ţară, lumina [...]

Dacă Pară s-ar da peste cap de trei ori, dintr-o dată s-ar preface neapărat într-o gingaşă fată. Mărul domnesc de-ar face la fel o odraslă de crai s-ar ivi, cu păru-auriu şi tras prin inel, logodnic al fetei din miazăzi. Naş le-ar fi Pepene împăratul, cu-mpărătiţa lui Nuca, fiica lui cneaz Gutuie Întunecatul cu barba [...]

Îmi umplui, găsii cu cale filele, cu animale. Parcă mă cuprinde frica răsfoindu-mi cărticica. Dintre rimele perechi coame cresc şi sar urechi, şi-ntre stihuri se înnoadă, negru câte-un fleac de coadă, şi când gata-s s-o deznod şoareci, titlurile-mi rod, şi pe fiecare coală se semnează cu cerneală. Nu mai ştiu de-s autor, cartea e a [...]