Poezii si Versuri

Zilele ce oi fi viu vrednic aş vrea ca să fiu, Oftând, ca să te slăvesc, dar cum poci să îndrăznesc? Iscusit aş trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, şi-l ...

La o-ntristare Amară foarte, 'Ncât cel ce-o are Să-şi roage moarte, N-ai ce să faci. Nu-i mângâiere, Nici e putinţă Acel ce piere Să-ţi dea credinţa, Trebuie să taci.

De-a avea milostivire, Nu-i lucru pâste fire, Şi cei ce au simţire Nu pot tăgădui. Iar firea arată D-a fi nenduplecată, Dă obşte desfăimată, N-am ce povăţui.

A socoti că poate Un om să facă toate Oricâte va gândi, Nu-i dus dă isteciune, Nici semn dă-nţelepciune, Şi n-o va dobândi.

Ce ai să-mi zici dă mândrie? Eu n-aş fi mai vrut să fie. Căci să-npotriveşte firii, Şi legii, şi omenirii. Om la om să să arate Ca cum nu-i e ca un frate, Tot cu rea ...

Ei, acum te uiţi la cană, Că s-a spart! Dar dă-o-n foc! Nu-mi fi inimă duşmană Când vezi răul lângă mine Haide, prinde-mă mai bine De mijloc! Uite-mi hainele, ca spuma, Le-am ţesut cu mâna mea; Zici ...

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Ş-a patriei cinstire.

Spune, inimioară, spune Ce durere te răpune? Arată ce te munceşte, Ce boală te chinuieşte? Fă-o cunoscută mie, Ca să-ţi caut dohtorie; Te rog, fă-mă a pricepe Boala din ce ţi se-ncepe. Arată, spune, n-ascunde! Dă-mi un cuvânt şi-mi ...

Amărâtă turturea Când remâne singurea, Căci soţia şi-a repus, Jalea ei nu e de spus. Cât trăieşte, tot jăleşte, Şi nu se mai însoţeşte, Trece prin flori, prin livede, Nu să uită, nici nu vede. Trece prin pădurea ...

Într-o grădină, Lâng-o tulpină, Zării o floare, ca o lumină. S-o tai, se strică! S-o las, mi-e frică Că vine altul şi mi-o rădică.