Poezii

Zilele ce oi fi viu vrednic aş vrea ca să fiu, Oftând, ca să te slăvesc, dar cum poci să îndrăznesc? Iscusit aş trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, şi-l luminează. Oi putea oare vreodată, păn’ nu merg pe lume-ailaltă, Măcar pe scurt să-ţi vorbesc, să vezi cum mă [...]

La o-ntristare Amară foarte, ‘Ncât cel ce-o are Să-şi roage moarte, N-ai ce să faci. Nu-i mângâiere, Nici e putinţă Acel ce piere Să-ţi dea credinţa, Trebuie să taci. [ Short URL ... ]

De-a avea milostivire, Nu-i lucru pâste fire, Şi cei ce au simţire Nu pot tăgădui. Iar firea arată D-a fi nenduplecată, Dă obşte desfăimată, N-am ce povăţui. [ Short URL ... ]

A socoti că poate Un om să facă toate Oricâte va gândi, Nu-i dus dă isteciune, Nici semn dă-nţelepciune, Şi n-o va dobândi. [ Short URL ... ]

Ce ai să-mi zici dă mândrie? Eu n-aş fi mai vrut să fie. Căci să-npotriveşte firii, Şi legii, şi omenirii. Om la om să să arate Ca cum nu-i e ca un frate, Tot cu rea dăosibire, Face pă la toţi privire. Cu turbare ca o vită, Şi natura n-e urâtă Aib-o cin` va vrea [...]