Poezii, Rime si Versuri

Poezii de Ion Barbu

Poet : Ion Barbu
Poezii Publicate : 37 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

Ritmuri pentru nunţile necesare

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocoleşte roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toţi amanţii tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă […]

Oul dogmatic

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

E dat acestui trist norod Si oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare ! Cum lumea veche, în clestar, Înoată, în subtire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă si cavou. Din trei atlazuri e culcusul În care doarme nins albusul Atât de gales, […]

Riga Crypto si Lapona Enigel

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Şi Crypto, regele-ciupearcă! – Nuntaş fruntaş! Ospăţul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aş, Cu Enigel şi riga Crypto. – Zi-l […]

Paralel romantic

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Numisem nunţii noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg – Ca un dulău trântit pe-o labă, Vechi burg de-amurg, în ţara şvabă. Scări, unghiuri, porţi! În prag de uşe. O troli domoli, o troli cu guşe, La ce vărsări, ca de venin, Vis crud striviţi şi gând cretin! Stângi cuburi şubrede, intrate, De case roşii, […]

Păunul

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Se ploconea răsăritean şi moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia şi cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceaşcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de trişti rotea, Şi mâna ţi-a sucit, cum storci o rufă, Şi-a rupt şi gâtul păsării, care bătea.

Edict

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Această pontifică lună Cuvânt adormiţilor e, Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domneşte pe calul de şah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfeţe Un secol cefal şi apter. – Ştiu drumul Slăbitelor Feţe Ştiu plânsul apos din eter.