Poezii, Rime si Versuri

Poezii de Ion Barbu

Poet : Ion Barbu
Poezii Publicate : 37 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

Desen pentru cort

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

O, veacul legiuise militar În litere ca turnul ţuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineaţa ierbii înmuiate. Spălări împrăştiate! Înnoiţi Arginturile mari botezătoare Şi inima călărilor – spuziţi De dreaptă ziua-aceasta suitoare. – Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Şvabii verzi, ţipate în castele. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de […]

Dioptrie

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele roşesc, Dar soarele pe muchii curs – de doliu. Aproape. Ochii împietresc cruciş Din fila vibrătoare ca o tobă, Coroana literei, mărăciniş, Jos în lumină tunsă, grea, de sobă. Odaie, îndoire-n slabul vis! – Deretecată trece, de-o mătuşe – Gunoiul […]

Suflet petrecut

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Scăzută zării blândă e ţara minerală. – Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică – Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh […]

Steaua imnului

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port – sub raze deget şters înting – Un liniştit, un rar şi tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur.

Margini de seară

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Ţările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia şi racul fosforos. Un gând adus, de raze şi curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu.

Secol

Autor / Poet: Ion Barbu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăiri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile căţări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginţii muntelui orbit.