Poezii

lângă cărţile mele în dezordine destinul acesta derizoriu şi tăcerea ca o absenţă pe care o prevăzusem demult.

în sângele nostru tăcerea curge încetişor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar în visele noastre încă nevisate tăcerea străluminează amurgul acesta ratat: în cuvintele poemului tăcerea cu subînţelesurile ei se strecoară. uite pe cerul gurii tăcerea abia rostită.

în vârful creionului litere sticloase poeme fără acoperire iluzii recondiţionate. în vârful creionului frumuseţea ta şi anatomia poemului cu oasele lui imponderabile: frumuseţea ta insuportabilă…

lumea în jurul meu cu formele ei grăbite inocente mereu aceleaşi mereu altele în fiecare dimineaţă lumea cu liniile şi contururile ei mincinoase cu lucrurile vii aruncate deoparte în memoria noastră întunecoasă ca o debara lumea cu formele şi culorile ei ca nişte strigăte mute adunate pe pupilele mele sub pleoapele mele atâtea culori reculese […]

în cochilia orologiului secunde şi frustrări deziluzii şi vise înfricoşate. viitorul aşteaptă acolo cuminte să ne spună ce vom face ce vom simţi dincolo de perfecţiunea clipei de acum părăsiţi de gesturile noastre obişnuite de surâsuri de amurguri de iluzii cu croială descusută. între undele timpului revărsate peste chipurile noastre uimite. în orologiile de spaimă […]

în duminici ploioase cu nori nedumeriţi şi mătuşi cu vecini şi dileme ne privim corpul ascuns îndărătul ferestrelor mate ne căutăm chipurile de demult în fotografii uitate cu neantul prelins pe hârtia lucioasă în duminici ploioase ne îmbrăcăm tristeţile prea mari agoniile prea corecte ne încercăm în faţa oglinzii iluziile nesperate şi toate vieţile noastre […]