Poezii si Versuri

Lucruri suntem,printre lucruri. Aproape suflete suntem,noi doi, prin soartă asemenea tuturor. Gînduri ca pietrele,uneori stele, lucruri suntem,ce poartă în ele, şi totdeauna,un dor . Pe drumul său fiecare, ne-am duce pe veci undeva... ne-am duce-mpreună,mereu, amîndoi. Dar ...

Spune-o încet,n-o spune tare: Iată aceştia suntem noi. Cînd e singur fiecare, Sufletele nu-s în noi. Stăm alături,eu şi tu? Sufletele noastre sunt în noi, Cînd suntem doi. Altfel nu !

Tîrziu, pe la ceasul amărăciunii,cînd am văzut că-n zadar cuvintele toate mi le-am rostit, că pînă la tine înţelesul lor n-a mai ajuns, în noapte-am ieşit. Crezusem ,vai,cu tărie că niciodată sfîrşit nu va fi. Ţi-am ...

În bolta înstelată-mi scald privirea Şi ştiu că şi eu port în suflet Stele multe, multe, Şi căi lactee, Minunile întunericului, Dar nu le văd, Am prea mult soare-n mine De aceea nu le văd. Aştept să îmi ...

Dreaptă, ziua Cumpenei ne surprinde printre roze: în cimitirul unde cîteodată dragostea însoreşte albele pietre. Calm se-ndrumă spre cumpănire totul. Zi şi noapte trag înjugate vremii, amîndouă cu-nţelepciune-ncearcă paşi deopotrivă. Se măsoară, se cîntăreşte rodul de argilă, visul şi ...

Valul mai bate, acelaşi. Raza e trează în turn. Cald e nisipul pe plaje, numai puţin dacă scurm. Noaptea-i tîrzie, de august. Orele - horele tac. Cugetul, cumpăna, steaua grea judecată îmi fac. Murmură dor de pereche, Patima cere ...

Ne-om aminti cîndva tîrziu de-această întîmplare simplă, de-această bancă unde stăm, tîmpla fierbinte lînga tîmplă. De pe stamine de alun, din plopii albi, se cerne jarul. Orice-nceput se vrea fecund, risipei se dedă florarul. Polenul cade peste ...

De mînă-aş prinde timpul ca să pipăi pulsul rar de clipe. Ce-o fi acuma pe pămînt? Mai curg aceleaşi stele peste fruntea lui în stoluri şi din stupii mei mai zboară roiuri de albine spre ...

Îngînînd prin văi tăria sună ramul, sună glia. Focuri ard, albastre ruguri. Pomii simt dureri de muguri. Prinşi de duhul înverzirii prin grădini ne-nsufleţim. Pe măsura-naltă-a firii gîndul ni-l dezmărginim. Ce-am uitat, aprindem iară. Sub veşminte ne ghicim. Căutăm în ...

A cunoaşte. A iubi. Încă-odată, iar şi iară, a cunoaşte-nseamnă iarnă, a iubi e primăvară. A iubi - aceasta vine tare de departe-n mine. A iubi - aceasta vine tare de departe-n tine. A cunoaşte. A iubi. Care-i drumul, ...